Solilocviu

Pe umbra fiordului totul e neted (zapada atator iluzii cazuta dintr-un anotimp al memoriei) doar urma desprinderii mai exista fuga de propriul trup cu el pe urmele tale nimic neavand intr-acolo s-arunci pentru nasterea muntelui salvator necrutatoare obsesie pe distanta unui semn de-ntrebare pare un simplu contur vorbitor flagelandu-si destinul nu poate fi TOTUL mult mai presus Cuvantul care poarta cu sine inaltimea caderii iata cum trecerea lui intr-o piele de fosfor infioara pamantul din apele fluviului Lethe silabe neintelese aud mii de glasuri cautandu-si un trup il urmeaza (tulburatoarea iluzie a Calatorului se desavarsea in acest aparent solilocviu)