jurnal apocrif 31

Caut cu degete destrămate pe fundul visului nimeni să nu te vrea Să nu te-ntrebe nimeni eu nu am ochi vin odată cu marea odată cu ea plec Nici câteva milenii până se desfac pietrele nu pot să rămân Pentru cel căruia nici moartea nu-i aparține Dus de curenți în legile eterne În marele plâns orizontal Începutul e veșnic Tu ești începutul Eu sunt cel ce sfârșește cel care tinde În alții cel ce sfârșește Eu sunt acolo unde - Dumnezeu să fii – nici în genunchi nu poți a te mai ridica