jurnal apocrif 30

melci obosite capete lunecând pe limbi unul lângă altul capete confuze abia mai faceți semne abia de azi pe mâine și adormiți pe bale-n baloturi mici de frunze arar mi-e dat să văd vreunul răsturnat zbătându-și talpa-n vânt murind în resemnare și vreau să iert să cred că-i trista-nțelepciune care-n efortul ultim a încercat să zboare căci vai se naște limba ori aripă ori talpă în aer zboară tălpi și jos mor absoluții Cristoase Dumnezeule ești însuți pe pământ prin păsări de gunoi și de soluții melci obosite capete lunecând pe limbi azi vă beau pentru lumea cealaltă să ajung mamă-n fiu și să fiu departe în oglinzi încă o dată