jurnal apocrif 18

de ce schimbându-se continuu cele ce sunt mă iau complice iar tu, Baal, din înălțimi păstrezi în mine piatra sau brațul catapultei? deopotrivă nu doar ție însuți ci luminii în care te afli nu sunt cuvinte să dezvălui suferința de a vedea peste tot și-n timpurile toate altul căzând la mii de ani-lumină – dâra de sănge pe gura muribundului – tot ce trebuia să se petreacă într-o lume se întâmplase unui singur om iată – e timpul ca lacrima ajunsă mai mare decât omul să-l poarte pe acesta în pântecul ei și să-l plângă