Mihai Ciobanu

Perfecțiunea este un mit al omenirii conceput de aceasta pentru a nu fi atins niciodată. Este un concept pe care omul nu-l va putea atinge niciodată dar, care, prin însăși natura și ființa sa, va

…Valuri de lumină spărgându-se-n stâncile privirii, Extaz și agonie, univers în umbra amintirii, Secundele dezghețate-n ploi cad și se-mprăștie hai-hui, Pretutindeni

…Lacrimi și petale, vise și morminte Suflet și lumină, buze și cuvinte…

Timpul e-un ocean în care Secundele se zbat în valuri, Se izbesc, se pierd sub Soare Și-n zadar caută maluri. Așa omu’-n a lui viață, În zadar cu-a lui gândire, Caută-n el cu

E așa pustiu în jur Și liniștea o aud cum cântă, C-o rază de ar mai cădea S-ar rupe și-ar ajunge frântă. Pustiu e și e frig Și singurătatea mă-nfioară Că uneori aș vrea să mor Ca să mă nasc

Contemplu trist în cimitirul gol Zadarnic cum o rază de lumină Coboară-ncet, încetișor Și se face tot mai fină. Și se-așează pe tablouri De frunze care cad și ard Și, parcă, mai presus de

Rămași inconștienți prin țări străine Ne-am înecat în valul gol de lume, Am uitat că ne-am schimbat de haine, Am uitat că mai avem un nume. Covorul frunzelor se-așterne peste noi Și umple tot

...Þipăt surd, lumină oarbă, Sol ce-mprăștie cuvinte Pe flori, stânci, ape și morminte...