Melancolie

Salut! Sesizez aici ceva ce se intampla multor texte de pe site-ul asta:text bun, afisari putine(imi pare rau, n-ai un nume \"sonor\").
Am observat prezenta primului vers rupt de ritmul poeziei,trei versuri ce releva pustietate, insingurarea, dar versuri care au tendinta de a potenta acest lucru, daca vrei o extindere, o universalizare.La inceput e pustiu in jur, apoi e pustiu si frig, apoi singuratate capata cote fantastice cand copacii sunt atat de pudtii si de goi ca sunt \"despuiati de coaja\".Aceasta singuratate provoaca anumite reactii.In prima strofa apare constructia aceea (foarte frumoasa dealtfel) \"Si linistea o aud cum canta\".Singuratate nu are un caracter static chiar daca pare a fi un element al thanatosului.Ea reprezinta practic un intreg univers care ar translata in propria-i sfera orice raza, orice element care ar putea perturba aceasta liniste.Aceasta translatare in propria-i sfera se manifesta si la nivelul eroului liric,ce ar dori sa moara si sa renasca(un fel de Mesia al acelei sfere care ar schimba aceasta moarte pepetua).
Ultima strofa prezinta singuratatea in ipostaza de suferinta de nesuportat, o suferinta atat de mare incat face ca un copac sa involueze intr-un stadiu poate primordial de scai, ba mai mult existenta lor se pierde ineluctabil in acea sfera.
Imi cer scuze daca am fost prea pe langa subiect,
Ialin