Trăiesc sau mi se pare?

Timpul e-un ocean în care

Secundele se zbat în valuri,

Se izbesc, se pierd sub Soare

Și-n zadar caută maluri.

Așa omu’-n a lui viață,

În zadar cu-a lui gândire,

Caută-n el cu speranță

Dinadins spre nemurire.

Mă trezesc brusc din visare

Stând ciudat cu mâna-ntinsă,

Căutând în depărtare,

Un răspuns, cu neputință.

Natura-n jur mă amețește,

Nu-nțeleg cum se dilată,

Încerc să țip, dar îmi plutește

Sunetul de altă dată.

Lumina-ntunecată-n raze,

Se preschimbă, parcă-i spartă,

Zboară-n gol e-un kamikaze,

Nu mai vrea s-o văd vreodată.

Forma nu mai are formă

Și apa prinde un contur,

Cad frunze-n ploi de-aramă,

Nori de timp se văd în jur.

Imagini se-mpletesc și se-mprăștie prin mahalale,

Umerii parcă-mi sunt turle, coatele-mi sunt catedrale,

Tâmplele-mi bat clopote, urechile mi-au adormit,

Strident zăresc lumina, pleoapele mi-au obosit.

Palma-mi-tinde o privire, fulger-o lumină pală,

Se deschide-un coridor, un vârtej ce dă năvală,

Sângele foșnește-n mine, se izbește crunt de maluri

Mă-nfior cum mă pătrunde, trec secunde valuri, valuri.

Cad frunze-n ploi de toamnă,

M-ating, mă sting, mă amețesc,

Cad frunze-n ploi de-aramă,

Le simt și nu știu să le-opresc.

Și vântul urlă în neștire

Iar marea parc’-a-nnebunit,

Totu’-n jur e-o nebunie –

Și timpul … s-a oprit …

Amintire, curcubeu pierdut în fum,

Suflet putrezit în vreme, vreme prefăcută-n scrum,

Dispari de câte ori rostesc ACUM.

Totul pentru un cuvânt ce … refuz să îl mai spun …

…toți suntem picături în apa timpului. Uneori, ne ridicăm, ne evaporăm, ne prefacem în nori și cădem în picături la loc …