Poezie

...........................

1 min lectură·7 octombrie 2005

Mediu

Îmi răsărise Soarele-n priviri

Și mă rănea ciudatul răsărit

Iar eu eram fără cuvinte,

Un paradis de stele jefuit.

Un paradis cu stele moarte,

Fără Lună și Luceferi vii,

Un paradis uitat cândva-ntr-o carte,

Pierdută-n umbra amintirii.

Pribegind hoinar spre templul nemuririi

Privesc deșart spre zările albastre

Și vad cum Luna-n frumusețea ei,

Presare-n jur numai dreptate.

Dar e o dreptate crudă

Înțeleasă numai de cei morți,

Pentru ca cei vii s-audă:

Luptă, luptă, nu uita că poți!

Plec zadarnic capul în țărână

Și inima o aud cum bate,

Sângele-mi țuruie fugar în tâmplă

Și tot ce văd în jur e moarte.

Dar spiritul nu vrea să moară,

Se zbate pentru taina vieții,

Voința-i o licoare amară,

E scăparea din plasa morții.

Din cenușa vie a morții

În suflet îmi răsare-o floare

Și-o lacrimă pe-obrazul sorții

………………………………….

002.066

Mihai Ciobanu. “............................” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ciobanu-0015045/poezie/144494/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.