Mihaela S.
Verificat@mihaela-s
să ridice inima sus în palmă
cu puls cu tot\"
uite, ridic un deget. arătătorul, ce credeai?
cred în poema aceasta, în felul scrierii mai precis. poate și în subiect, the eternal, iresistable Love. poate pentru că
\"și fluturele și eu sângerăm
la fel\"
Pe textul:
„dacă am nevoie de ce am nevoie știu că am nevoie dar oare chiar de asta nevoie am" de Dacian Constantin
congrats.
Pe textul:
„Interlude" de Adela Setti
bine ai venit pe site.
Pe textul:
„ziua larvei" de r
Pe textul:
„vine" de ioana negoescu
Mishu
Pe textul:
„Galben" de Adela Setti
Recomandatreconfortantă secvență.
M.
Pe textul:
„Din înălțimi" de Cristina Rusu
Mishu
Pe textul:
„Melissa\'s garden" de Amelia Radoi
povestea lirică se susține, portretul asemenea.
plăcut în special insolitul din \"divanul plămânilor tăi
de plastilină\" și strofa 3.
Mishu
Pe textul:
„1 0 9" de Laura Cozma
Mishu
Pe textul:
„bateristul" de Vătafu Gabriela Teodora
albastrul cerului
dacă nu l-aș fi ascuns într-o cameră făcută din oglinzi
migratoare\"
interesantă și suprarealistă, povestea insolită a unui alt-fel-de-a-ti-vinde-sufletul: cred că aici e cheia
\"nu știu ce-a fost cu mine în noaptea
de duminică spre luni
când am acceptat să-i mângâi bărbia dublă
iar el să-mi coase de marginea omoplaților
două aripi de porumbel
spunându-mi că mă angajează în sfârșit
îmi dă un post de înger păzitor\"
Mishu
Pe textul:
„Miliardarul" de Irina Nechit
o sugestie:
tu abandonezi rucsacul pe faleză
cu tot cu haine / și sari direct în mare / greu de vise.
la bună călătorie (sper că mai urmează)
Mishu
Pe textul:
„Albastru" de Adela Setti
cum se joacă fără să-i povestesc nimic\"
iubire neîmpărtășită, bolnavă, povestită totuși.
poemă bunicică,după mine. tragică e renunțarea de a crede, cinismul din final.
Mishu
Pe textul:
„anamneză" de Daniel Gherasim
în schimb aici văd o noutate plină de prospețime. imaginația suplinește cu succes călătoria în sine.
good work, kid!
\"eu știu încă iar tu îți amintești bucuria\"
Mishu
Pe textul:
„Alb" de Adela Setti
:)
brutus, dacă vrei
Pe textul:
„dialog cu umbra mea, din ciclul Salonul Literar Agonia" de carmen mihaela visalon
în mașina de spălat a neantului\" , \"să-mi puneți pe cruce un câine\" mi se par înfiorător de cusute-cu-ață-albă...
desigur, nu este decît parțial vina ta. cred că poema ar fi trebuit mult lucrată înainte de postare. tema, generoasă, a nimicniciei, ar fi putut beneficia de un tratament mai atent (chiar și în postura de psalm care, admit, presupune un ton smerit, totuși nu într-atît încît să sune agramat). nu te supăra că îți spun acestea, și încearcă o variantă mai credibilă, știu că poți.
prietenesc, Mishu
Pe textul:
„psalm" de Andrei Gheorghe
Recomandatvoiam doar să știi că poetului i se întîmplă o sumedenie de lucruri (demne de pus pe hîrtie) mai ales în afara comunității din care face parte.
Mishu
Pe textul:
„dialog cu umbra mea, din ciclul Salonul Literar Agonia" de carmen mihaela visalon
cu prietenie, Mishu
Pe textul:
„dialog cu umbra mea, din ciclul Salonul Literar Agonia" de carmen mihaela visalon
reușești din nou paralela aici-acolo
de aici se dorește o evadare grațios pre-meditată, cu descripția de rigoare marca adela (la asta mă gîndeam cînd ți-am scris despre eurile cumva nereprezentative!)
acolo se dovedește în ultimă instanță un tărîm neatins în măsura în care moartea păzește la ușă în plină stradă urbană
aștept și altele în stilul acesta
Mishu
Pe textul:
„de/la Gazette" de Adela Setti
\"Trăiesc în tine precum lumea
în nălucirea ochiului de apă.\"
\"Ce-i dragostea?
O rostogolire a sîngelui prin jgheaburile de aur
ale ființei? O așteptare cutremurată de gîndul
că ne conținem reciproc pînă la absență?\"
\"Cine ești tu? O stea speriată
de propria-i strălucire ca de o boală?\"
\"Iese soarele și se varsă în mare,
umple o fereastră, dezgheață un cerc.\"
excelent, autentic, sensibil și - fapt deloc obișnuit! - rod plin al unei stări de grație / fericire. demult nu am mai citit un poem care să vină din preaplin.
Pe textul:
„simbioză" de Costel Stancu
