Poezie
Clipa creației
1 min lectură·
Mediu
Știi de câte ori am strâns aceste mâini
ezitante
frumoase
unice în căușul creației?
Știi de câte ori am întins brațele
ca o icoană răstignită
pe altarul nimănui?
Căutătorii de vise
neștiuți de nimeni
își urmau steaua
nici urmă de întuneric
pe cer limbile adunau
în colțuri
liantul dragostei,
ploia binecuvânta lumea aceasta
murdară
de gânduri
în stropi ascunși
cu teama de divinitate.
Spectacolul m-a invitat în loja
unde actorii, mici marionete
cu mâinile ridicate
în arcul peste timp
strigau:
Cere-mi o oră din necuprinsul
timp al nimănui,
cere-mi un anotimp
peste care ninge tot anul
cu accente de pian
dar nu-mi cere mai mult
de-un gând fugar
efemer
Brațele se sparg
în bucăți
de podeaua rece
din locul în care mai devreme
stăteau răstignite icoane,
actorii stau întorși
cu fața în lutul pământiu
își trag prin mâini seva
pentru o nouă zi
o altă clipă.
054.384
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Clipa creației.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13919167/clipa-creatieiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MBIoan, chiar mi-a făcut plăcere comentariul tău. Mai ales P.S.
Mulțumesc pentru răbdarea lecturii. Mărturisesc că am avut ceva emoții în legătură cu acest poem, pentru că am sperat că va fi interpretat așa cum mi-aș fi dorit, dar n-am fost sigură dacă voi și reuși.
Mulțumesc pentru răbdarea lecturii. Mărturisesc că am avut ceva emoții în legătură cu acest poem, pentru că am sperat că va fi interpretat așa cum mi-aș fi dorit, dar n-am fost sigură dacă voi și reuși.
0
LMpoate exagerez, dar e cel mai bun. Penultima strofă argumentează ce susțin eu.
LIM.
LIM.
0
OAEi, da, greu de răspuns la “… de câte ori am strâns aceste mâini
ezitante
frumoase
unice în căușul creației? ”
Și, mai ales, la “de câte ori am întins brațele
ca o icoană răstignită
pe altarul nimănui?”
Însă, cred că “… nu-mi cere mai mult
de-un gând fugar efemer” este foarte plauzibil!
Iar ca să cunoști un poet, cu adevărat, (asta este propria concepție și o să o susțin mereu!), trebuie să-l citești bucățică cu bucățică, lucru pe care încerci să-l spui și tu aici: “Brațele se sparg
în bucăți
de podeaua rece
din locul în care mai devreme
stăteau răstignite icoane,”
Mihaela, felicitări!
Cu drag, Ottilia Ardeleanu
ezitante
frumoase
unice în căușul creației? ”
Și, mai ales, la “de câte ori am întins brațele
ca o icoană răstignită
pe altarul nimănui?”
Însă, cred că “… nu-mi cere mai mult
de-un gând fugar efemer” este foarte plauzibil!
Iar ca să cunoști un poet, cu adevărat, (asta este propria concepție și o să o susțin mereu!), trebuie să-l citești bucățică cu bucățică, lucru pe care încerci să-l spui și tu aici: “Brațele se sparg
în bucăți
de podeaua rece
din locul în care mai devreme
stăteau răstignite icoane,”
Mihaela, felicitări!
Cu drag, Ottilia Ardeleanu
0
MBOttilia, o interpretare deosebită a poemului, care-mi confirmă capacitatea de înțelegere profundă pe care o posezi.
Nici eu n-aș fi putut explica mai bine mesajul.
Bravo!
Nici eu n-aș fi putut explica mai bine mesajul.
Bravo!
0
LIM
P.S.
Susțin afirmația, aștept contre penibile sau argumentate.