Poezie
Alb-violet peste copilărie
2 min lectură·
Mediu
Nu știu de ce această teamă de poduri
de punți înghețate și albastre
de visele violet
a nins în albul pleoapelor mele
cu iubiri de-o iarnă
m-aș sprijini de-acest pod
peste care neaua a suflat argintul
emoției creștine,
nașterea pruncului sfânt
mi-aduce iar în suflet golul
lipsei propriei copilării
pașii caută an de an steaua către tine
drumul nins de lună se deschide
ca o pantă abruptă către dumnezeire
dar fug din fața ta
mă retrag în lumina violetă
peste care apusul stinge sângele
în patina amintirii.
E mai frig azi decât de obicei
pictez cu fervoare brazii împodobiți
luminile
zăpada
copiii peste care Crăciunul
copilăria
părinții
creează un anotimp al iubirii.
Nu mai sta pe gânduri, copile
apucă darul cu amândouă mâinile
și strânge la piept
copilăria,
pe mama îmbrățișeaz-o
păstrează-i dulceața chipului
pentru vremuri tulburi
veghează somnul surorii
care doarme acum clipa
în așteptarea moșului
intinde mâna ta spre tata
smulge-i sticla din mână
așează-te în cuibul trist
și picură-i în inimă
alinarea.
Adormi cu tine în gând
cu omul mare
de peste douăzeci de ani
când te vei trezi
vor ciupi zorile
emoția de copil
nu va mai ninge liniștit
peste țărâna de la căpătâi
va viscoli
peste lupa creației.
054.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Roxana Boboc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 203
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Roxana Boboc. “Alb-violet peste copilărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13919125/alb-violet-peste-copilarieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMse repetă mele și mele. Și mai sînt cuvinte în plus. E totuși un foarte bun poem. Sper să reiasă deosebit.
LIM.
LIM.
0
MBIoan, am corectat acel ”mele”, mulțumesc pentru sfat și pentru lectură.
Ottilia, ești un om deosebit, îți găsești mereu timp să pătrunzi în miezul creațiilor de pe acest site. Ai o mare capacitate de analiză și înțelegere, drept pentru care îți mulțumesc și ai aprecierile mele.
Ottilia, ești un om deosebit, îți găsești mereu timp să pătrunzi în miezul creațiilor de pe acest site. Ai o mare capacitate de analiză și înțelegere, drept pentru care îți mulțumesc și ai aprecierile mele.
0
PCda ,intradevar aceasta poezie este plina de emotie coplesitoare si traire interioara.este parca un strigat adus omagiu\'\'lipsei propriei copilarii\'\' indulcita parca de amintirea nasterii pruncului sfant..minunat .Imi regasesc si eu micile trairi in acest text ,lucru care ma duce cu gandul la autenticitate si sinceritate.Felicitari!
0
MBCe bucurie îmi aduc aceste gânduri sincere, Crina! Cel mai frumos lucru este să te regăsești în versurile unui poem, pentru că atunci nimic nu e scris în zadar. Se spune că suntem trecători, se spune că suntem uituci din fire, rostul acestor poeme e să răscolească în noi acel univers de copil, cu tot dulcele și amarul din el. Întoarcerea acasă, la copilul de altădată, e întotdeauna benefică și plină de autenticitate.
0
cu omul mare
de peste douăzeci de ani
când te vei trezi
vor ciupi zorile
emoția de copil\" - asta vreau eu să păstrez din poezia ta, de o tristețe apăsătoare.
Copilăria și copilul care ai fost, din păcate, nu se mai întorc. Rămânând amintirile, în special chipuri dragi, nu facem decât să îngreunăm înaintarea într-o lume și așa plină de dificultăți, de obstacole pe care unii aproape că nu reușim să le depășim, lucru ce ne face să ne întoarcem mereu către trecut. Astfel, se instaurează o mare greutate de forma unei roți ce ne rostogolește înapoi spre înainte și invers.
Îmi pare rău că ești tristă.
Draga mea, îți doresc să te ningă cu alb și fericirea să se agațe în pomul tău de iarnă!
Cu drag, Ottilia Ardeleanu