Pipa păcii

nu vreau sa crezi ca am ceva cu tine doamne fereste chiar iti multumesc pentru invitatia de pe reteaua creata de tine e un loc unde ma simt foarte bine dar nu pot sa trec fara sa-ti spun ce nu imi place si ce ar trebui sa schimbi in viitor pentru a ajunge la esente a putea descrie stari si asa mai departe de fapt vorbim acum de poezie:)

universul se spargea de cremene este o constructie nefericita mai ales cand este urmata de alta constructie nefericita focul mocnea in radacini si dupa aceea arcusul viorii zbarnaia meditativ

incearca sa te detasezi de creatie sa iesi cumva in afara ta si sa recitesti textul din scaunul cititorului

fa acest exercitiu critic singura inainte de a posta

gandeste-te ce ar zice cineva pe care nu il cunosti si nu te menajeaza nu iti scrie comentarii siropoase vaaaaaai ce frumos ai scris esti talentata si asa mai departe

incearca sa nu explici sa nu dai din maini incearca sa faci cititorul sa inteleaga ca de exemplu nervii acustici tresareau sporadic fara sa-i explici asta :)

Nu știu ce să zic, mie-mi place chiar privind din afară. E desigur opinia ta, o respect, dar nu văd lucrurile ca tine.
De ce ar fi construcții nefericite? Ce definești tu prin construcții nefericite?
Hai că te provoc, refă tu textul în construcții fericite, să vedem ce iese.

Aștept cu nerăbdare!

mihaela poema ta nu se poate reface sau cel putin eu recunosc cinstit ca nu sunt in stare pentru ca nu am inteles ce ai vrut sa transmiti ce ai vrut sa spui care este mesajul de unde pleci si la ce vrei sa ajungi

daca ai putea sa imi explici atunci lamurit fiind pot incerca cu mare placere

prin constructii nefericite denumesc acele expresii a caror retorica este impregnata cu unele elemente si simboluri care se bat cap in cap

prin constructii nefericite consider si termenul de poezie rutiniera daca pot sa spun asa / retorica eufemistica / romantismul de opereta si asa mai departe

Nu sunt de acord cu tine. Cataloghezi prea ușor poemele la constructii nefericite, cum ai spus si tu poezie rutiniera/romantism de opereta etc. și asta pt mine e dovada de superficialitate.

Și să spui că poemul nu se poate reface, la fel.

N-o sa încep să mă explic acum ce și cum, consider că s-ar distruge din misterul poeziei, cred că unele poezii trebuie privite și acceptate cu inima nu cu mintea.

posibil sa ai dreptate nu te contrazic dar trebuie sa recunosti si tu cinstit ca iti aperi creatiile fara a tine seama si de parerile mai mult sau mai putin avizate mai mult sau mai putin subiective

ai o atitudine rigida la orice comentariu critic si crede-ma pe cuvant ca nu este bine

ca sa evoluezi trebuie sa tii cont si de pareri altfel care este scopul postarii aici pe agonia sau oriunde altundeva pe net?

numai laude nu poti sa ai iar parerile stii din start ca sunt subiective dar macar fa si tu un efort si coboara din turnul de fildes cu picioarele pe pamant ia din comentariile critice ceva nu le respinge ca nefondate ca fiind superficiale si asa mai departe

eu nu spun sa nu ai orgoliu sau sa te lasi calcata in picioare departe de mine gandul asta dar repet ca sa mergi inainte trebuie sa-ti schimbi atitudinea fata de cititor


si inca un sfat \"cred că unele poezii trebuie privite și acceptate cu inima nu cu mintea.\" este o lozinca un cliseu

cum privesti tu cu inima un poem? :)

Nu este un clișeu. Mă refer la faptul că un poem trebuie acceptat pentru ceea ce este nu pentru ceea ce poate fi. Cu inima deschisă lucrurile se înțeleg altfel și nu mai avem aceeași pornire față de orice cuvânt pe care-l catalogăm automat drept lozincă, clișeu sau romantism desuet.
Nu sunt de acord cu asta, poate îmi apăr creațiile, e normal s-o fac, cine altcineva o va face?
nu e vorba de atitudine rigidă dar sunt omul care nu fac afirmații deplasate vizavi de orice text pe care l-am citit și care întotdeauna am vrut să receptez/rezonez cu un poem chiar dacă l-am citit de 5-10 ori pentru a-l înțelege, așa sunt eu, vreau să cred că orice poem are un mesaj și un lucru bun în el.

nu sunt pro desființarea unui autor sau pentru remarci răutăcioase, am mai spus-o. Dacă asta înseamnă să cobor cu picioarele pe pământ din turnul de fildeș n-am s-o fac. aici unde sunt lumea încă pare un loc bun cu oameni frumoși.

nu caut laude, doar că argumentările tale nu mă conving, ți-am spus refă textul, demonstrează ce vrei să spui iar tu vii cu replica că nu se poate. Ce denotă asta?

ok mihaela
vad ca n-am cum sa te conving :)

ce pot sa spun?

continua asa / cat despre refacerea unei poeme ti-am spus n-o pot face din cauza ca nu stiu ce ai vrut sa spui
sa refac ce?
sa amestec cuvintele altfel si sa zic ca asa e bine?
ca sa poti sa refaci ceva trebuie sa stii ce trebuie reparat este exact ca atunci cand desfaci un ceas il repari il montezi la loc si ramai cu trei rotite si un surub

asta vrei?

Îmi place comparația cu ceasul:)

Și-ți mulțumesc pentru interesul acordat. Ceva trebuie să te fi motivat să scrii, deci ceva tot a mișcat textul meu în sufletul tău:)

Ca să explic poemul, în mare e vorba despre trăirile unui om dezrădăcinat, măcinat de gânduri și frământări lăuntrice căutându-și dumnezeul, care în final este singurul care fumează alături de el pipa păcii sale lăuntrice.

Cam acesta ar fi mesajul.

frumoase, un joc al metaforelor. Din păcate se pierde sensul. Nu-mi place să-l susțin pe antecomentator, dar are dreptate. Nu total, desigur, finalul dă o explicație și înțelegerea e aproape. Doar că universul nu se sparge de cremene, e o hiperbolă ce ar trebui să dea acea măreție înțelegerii. Tu revii spre contemplare. Sună rău \"nervii acustici\". Și mai e necesar un liant. E păcat de text, acum cînd mînuiești așa de bine imaginile.
LIM.

Ioan, un comentariu pertinent care mă pune pe gânduri. Mulțumiri pentru intervenție!
O să încerc să-l cizelez puțin.