Miclăuș Silvestru

„Măr,- bătut”... nici pic de sânge, Niciun vaiet... deci nu plânge, Rodu-i strâns cu o găleată, Pus în pod... în ladă lată!!!

uși larg deschise utilaje de transport ambele sensuri - un fluture măsurând hala metalurgiei

Am o vorbă populară, Dintr-un foc o pun în pom, E de-un verde policrom, Nu-i valoare,-i des... contrară.

iubită mi-a fost iarna cu-îmbrățișările sale copilărești pe fondul preludiilor lui Chopin și ca adolescent i-am fost iubit prin parcul Libertății sânii rotunjiți în bulgări îmi înfrigurau sângele

Sunt văzute numai noaptea, Nu sunt stele, nu-s pe cer, Dau lumină-n luna-a șaptea Când toți cucii... nu au (f)ler.

Are numai o ureche - Necesar e-n orice casă - Fără limbă și-ochi pereche, Mulțumire-n urmă lasă.

De dragul mamei ghioceii toți cu bulbi – plantator de lemn * Cu mulți ghiocei la marginea șoselei – niciun mușteriu * Fraternitate la pâlcuri de ghiocei – mamă singură * Poveste cu lup

eu sunt norocul tău, tu ești norocul meu… când lunecai pe gheața poleită cu mult dor de mână te-am ținut o iarnă-întreagă așa am cunoscut că amândoi aveam același puls în viața noastră doar vara e

E crescut miraculos Și jucat cândva-n bătrâni, Start olimpic lunecos... Mai ghiceau unii români.

Pălărie-bătrânită, Zici că-i față de moșneag, Ciupercuță-abia ieșită În al primăverii prag.

și de-astă dată numai lumânările în noaptea de Paști – cu fața luminată orbul dus de braț pe drum

ani mulți de școală c-un alt punct de vedere copiii de azi - rochie de-a bunicii omului de zăpadă

N-are păr dar are plete, Trunchiul slab ca multe fete, Plânge când nimic n-o doare, Lângă râu... ghiciți ce-i oare?

Răutate și prostie Etalată de-un roman Roză viața să nu fie La prieten și dușman. VARIANTĂ: Răutate și prostie Îmbinate la romani Roză viața să nu fie Nici azi.. la contemporani!

împins sub seră de-un alt ropot de ploaie câteva poze - cu mila față de melci plină-i toată grădina

Nu-s în zodia Fecioarei; De-ai mei spun că sunt... baștani. De ce-a mea aniversare-i Doar din pa* în patru ani?