Miclăuș Silvestru

Ne-ncurcăm în șiretlicuri Pe drum către țintirim; Zic: de le numim nimicuri... Tot o să ne-mpotmolim. De-aș numi altfel nimica Poat'-i-aș zice...

fiecare are-n grijă pentru binele-i de zi ci zi porția de mămăligă ce-n ghiozdan o va dosi vinere de post mujdei pe masă pește bine prăjit și-o blondă de mămăligă răsturnată pe

nu-i decât început de primăvară iar eu simt prezent prin aer mirosul nucușoarelor verzi tocmai bune de făcut dulceață deh - ce ți-e și cu gândurile astea zboară care încotro precum albinele

putrezesc de viu mulți spun că asta-i boala morților eu zic doar că-i transformarea mereu prezentă între noi de-mi put membrele rănite dați-vă mai în-deoparte fugiți de orice boală ea a fost

după calendar sculele bunicului precum și boii - muguri mult prea timpurii înglobați în chiciură

Despre mulți de la putere Ce-activează-n ministere, Știm că sunt corupți, pătați, Dar în poze sunt curați.

... timpul sărbătorilor de iarnă se apropia. Tata începuse să pregătească instalarea „făbricuței” între șopron și casă, sub șandrama. Pe un trepied mare de fier numit de el „chirosteu”, a așezat

doar în cutie violoncel de concert cu bumbi ruginiți- butonii de la cămăși cei pe plac soțiilor

Asfințit geros – dispare alungită umbră pe fond alb * Nisip fierbinte – strânși la umbra farului câini fără stăpâni * Vapor cu turiști – când nu se vede umbra departe farul * Uliță

Spre-a-nfiera pe oropsiți Ce-or pleca spre Europa Sunt numiți noi acoliți, Precum... Dascălu și Popa.

Ochii bufniței fără nicio clipire – cu mama la geam * Nicio mișcare împrejurul scorburii – bufnița trează * Boala nucilor – neclintită bufnița pe coama casei * Întâia oară văzută o

Ușurează Doamne crucea grea, Fă să-mi fie mai ușoară! Nenoroc, necazuri, multe-s prea... De ce-mi dai așa povară? Du-mă-acasă-aproape de cei dragi, Ca să simt din nou

de la cei bătrâni curățatul pomilor fazele lunii - știința omenirii răftuită-n librării

Pruncișori sub greutate - Au văzut lumina zilei; În perfectă sănătate Corespund... cu restul grilei Vocea ei e-întâi ieșită Iar a lui oleacă după, Ea - soprană reușită, El - un biet tenor...

... de ne-am fi adunat deodată toți verișorii, așezați militărește pe patru rânduri, am fi format cu siguranță un pluton... eram poate mai bine de patruzeci. Mama avea încă trei surori și un frate,

cu sfatul primit voința de-îndreptare trecut cenușiu - și-n meniul postului fără zahăr și sare

Frunte-Lată de-o palmă de-a soției plus cinci degete din cele mari îmi este fruntea încrețită ar putea fi mândră la culme cu descoperirile mele tot mai rare ultima adineauri i-am

dat de pomană chiar și-un pahar cu apă mulțumit c-un gând - în credința multora ultima mângâiere

Pereche de boi Pământ reavăn în brazde Întoarce fiul. Din zori de ziuă Din traista cu semințe Aruncă tatăl.