Miclăuș Silvestru

Moștenite din părinți Între loturi cultivate, De se văd ori nu... fierbinți Împart „rudelor” bucate.

Nume trist al unui car, Un schelet pe-orice căruță, Vârf ori mijloc... este clar?! Știe sigur și-o băbuță!!!

nu orice așteptare macină mintea gânditorului cum nici morile de apă ori de vânt abandonate grâul și grăunțele tocmai bune de măcinat să fii pus pe așteptare asemenea păsărilor stătătoare

Am plâns destul, acum iar plâng... În noapte îmi lipsește alinarea; Tristețea nu pot s-o alung, Oftatul greu îmi stinge lumânarea. Prizonier...! Ostile legi, N-am șanse cât de mici să-mi

cu inimă rea unii fac răul doar ca să crape cei buni de ciudă răii vor să rămână unicii moștenitori ai pământului de neînțeles dorința lor n-au șanse cei buni nici cei săraci cu duhul vor

AutoClubRo - organizând raliuri „drum accidentat” - o șosea fără găuri nemaivăzută la noi

E o casă-n aparență - Răsărită-n șantier - Unde minima decență E la fel și-n cald... și-n ger.

lanul pârguit pălămida în pâlcuri la fel neghina - cu persoane tocmite secerișul manual

Din zăhàr, patru la leu Ori doar unul mult mai mare, Le ”fumam trabuc” și eu, Iar surplusu'-n... buzunare!!!

pian zdrăngănit de elevi la majorat cu chef în exces - la „marșul măgarilor” carii nicio mișcare

E-ndrăgostit un marinar bătrân De-o floare albă;... c-un gând greu Și amintiri despre Pireu Își zice scurt: sunt grădinar, rămân!

o muză fără chip muză fantomă pare-a fi de mine-îndrăgostită când somnul mi-e mai dulce mă trezește cu un zglobiu clinchet mă ridică și-mi pune papucii de casă dictându-mi apoi

Nebătute plâng amarnic, Și nu doar pe omul harnic; Plânsul lor (din mamă-n fiică) Zestre-i prin viu grai - la dică!

mereu curată conștiința neamului încă din strămoși - întors de prea multe ori și al doilea obraz

inel valoros lăsat ca moștenire din tată în fiu - casa memorială totul în original

iubesc din pura mea necesitate și nicidecum n-ascult de sfaturi egoiste care vorbindu-mi des despre iubire mă vor adept apucăturilor vulgare te numesc înger al fericirii mele de la tine doar

Nu-i doar țațelor la îndemână Ci-i și soațelor de nu-și pun frână! Zic - de vorbe, povestiri de fapte. Fiecare face... cam cât șapte!