vaiNouă!

vai nouă! vai de noi! vai de mine și de mine! sunt dintre noi chiar mulți ce plângem cu vreuna din cele trei expresii c-o bici-capră de coarne trece-un individ pe sub barieră clătinându-se cu tot cu ea stânga-dreapta brebenel copăcel nicicum posibil se-ncumetă ș-o-ncalecă pedalează obosit din dreapta până-n mijlocul străzii eu aștept la trecere nivelul nu este încă accesibil așa că-mi oblig răsucirea încât să pot plânge de mila măiculiței preafericitului aghezmuit păcat de tinerețea înecată-n pahare norocul de multe ori ține păturica deasupra săracilor nimeni nu l-a oprit nici claxonat cât am putut urmări privind înainte cu nivelul trec peste așteptările oglinzii retrovizoare las în urmă scurte rugăciuni dă, Doamne, copiilor părinți buni și pâine pentru toate zilele luminează, Doamne, mințile întunecate de... fă, Doamne, ca înțelepciunea să înlăture ademenirile înșelătoare fie, Doamne, mila Ta asupra noastră și ține mereu departe de noi nenorocirile altfel va fi vai nouă vai de noi vai de mine și de mine