Miclăuș Silvestru

La a șefului ciozvârtă Se împing miniștrii toți, N-au putut să fie hoți Și-au primit… ciorbă de burtă. *

la ora prânzului pălăria șarpelui în farfuria mea și-un cățel strivit de usturoi mi-astâmpăr foamea setea de cunoaștere nestinsă rămâne în albii secate varietatea pietrelor cât legile

În povești hrănit cu jar, În război sărind hotar, Înțepat frecvent cu pinten, Pariat mereu cel sprinten.

la locul de veci crucea-îndelung purtată stropită zilnic - cu gândul la toporași zorii de duminică

Nu trecuse mult de când ne cunoscusem, Eram nerăbdător să te-ntâlnesc din nou Pe-aleea cu trandafirii de-abia-nfloriți, Cu inima bătând ca aceea a unui turturel Prins de mâinile unui copil nu

către asfințit așteptatul curcubeu - doi hulubi pe-un fir

Criza-i mamă secundară - Spune cel drogat cu matis - Pentru toți cei de la țară, Pâine să vă fie… gratis! *

chiar și dragostea cea la prima vedere fulger între nori - între Porțile de Fier Valurile Dunării

Epifania mesaj fiecăruia dintre credincioși - cheile bisericii mâna clopotarului

Cât de dor îmi e și-acum Să-mi îmbăt cugetul și trupul Cu „vinul” proaspăt Din iarba crudă A primăverii Precum puișorii oricărei specii Se-nvigorează Așezându-se la soare La fel să fac

picturi murale în capela străveche decolorate - la orice așezare marginea un cimitir

copii pe podeț modelând lutul moale în forme hazlii - personaje din povești la căldura Soarelui

bunica-n poze pe icoana Fecioarei în partea de jos - o parte iasomie cealaltă flori de salcâm

în fiecare seară obosit adorm ca ursul în bârlog ori un pietroi pe fundul apei pot zice chiar buștean nesătul de visul cel frumos în zorii zilelor de sărbători îmi pot permite ca ochii să-i

Se trezește-n toiul nopții Și-și începe munca-n grabă, Drojdii pune-n n de porții Ce-or fi calde... pe tarabă.

Putem învinge Suntem noi cei ce putem învinge În lupta dată pentru veșnicie, Deși cel rău, spre-afunduri ne împinge, Să-și bată joc de-a omului nimicnicie. Nu va putea