Miclăuș Silvestru

Logosul e numai unul, Sărăcuț e-al meu cuvânt, Vorbe spun cam ca nebunul Și-mi ascult... vorbele-n vânt.

Niște fete-mbătrânite Te așteaptă la-împețit, Poți alege pe ghicite Oare... fi-vei fericit?

din elicopter fixate-n fotografii șiruri de paie - bârnele-s la vedere-n case dărăpănate

Și făr* de talent să fie A mea muncă-i... poezie. Deci, lansez o provocare Toți s-o-adopte - fiecare. Fredonând pe câmpul muncii (Cam, întocmai) precum pruncii! Melodii doar

cu chef de joacă prin zăpada proaspătă uitând de pâine - la intrarea în casă vocea dojenitoare

E iarnă în natură, în trupuri, În minți… la fel și-n suflete Ce nu mai sunt de mult cuminți. Îmi curăț via cât timp încă nu plânge, Ajunge că plâng eu… destul. Îmi văd tăcut de muncă… Fața -

Drum întroienit – tot mare gălăgia copiilor pe deal * Lampa fără gaz – nepotul cu bidonul printre troiene * Valuri de troiene – prin geamul cu șiroaie ziua nunții-n gând * Noian de

Nicidecum n-am fost bătut Da-mi curg lacrimi... de-o tărie, Nu-i ca cea de la „răchie”; Tare cred: c-am să strănut.

Este-n Năvodari un tip, Cel mai de temut pescar, Care-i angajat de-un vip Ca să-i prindă, azi, homar...!

pe când eram copil mă jucam cu umbra mea nu aveam cu ce mă juca îmi închipuiam cam pe unde-i putea fi nasul tare-aș fi vrut să i-l turtesc cu vârful piciorului drept spre uimirea mea scăpa de

Margine de drum cu desișu-nmugurit – larmă de vrăbii * Pe drumul luncii parfumul împrăștiat – mugurii deschiși * Muguri de castani – pe pojghițe cleioase praful drumului * Sălcii la

niciun novice doar un călugăr bătrân grijind tot schitul - și stupii și livada tot cu rugăciunile

în orice crâșmă hărmălaia pân' târziu prin fum și miros - graba adevărului gurile copiilor

punct mă încred numai în concretul pragmatic păcălit de multe ori în viață derutat și obosit nu-mi găsesc odihnă pauza pentru prânz am dedicat-o muncii doar să câștig încrederea șefei are convingeri

Știm că-n vremuri de demult Se făceau pe el căciuli, papuci; Cam dispare vechiul cult... Îl mai știu bătrâni... tătuci.

câțiva stâlpi de lemn abătuți de la normal încă-o chemare - curbura cablurilor până-aproape de porumb