Mediu
De ce oare tu nu mai dorești al meu sărut
Ca prima dată, în amurg, când noi ne-am cunoscut?
De ce respingi a mea îmbrățișare
Și mă privești cu-atâta nepăsare?
Vezi bine cum anii tinereții au trecut...
Mereu ți-am spus: \" e cazul s-o luăm de la-nceput!\"
Fără izbândă, lăsat-am vorbe-n vânt...
La tine erau toate-o apă și-un pământ.
Ne-ajute Domnul să pășim mereu ‘nainte,
Să luam în seamă-a noastre sincere cuvinte;
Calmul, dragostea și mângâierea doar,
Ne-or ține jurământul făcut pe-altar.
Degeaba plângi acum cu adânci suspine
Când sunt tare departe; nu au cum să te aline
Nici amintiri trecute în jurnale,
Nici vechi prieteni... doar vulpi hibernale.
Găsesc și-n ochii-mi lacrimi reci, doar că-s fără rost.
Plăcutele-amintiri, dorințe ne-mplinite-au fost.
Mă-ntreb: iertatu-mi-ai ce-ades ți-am greșit?
Știi?...Speranța încă nu m-a părăsit.
012.340
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “De ce oare?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13927207/de-ce-oareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am mai citit de pe pagina ta. Îmi amintesc că nu locuiești acum în țară.
Depărtarea și timpul sunt elemente în urma cărora persoana iubită capătă calități pe care, poate, nu le-a avut niciodată pentrucă depărtarea și timpul idealizează și estompează trăsăturile care nu ne făceau plăcere.
Citește mai mult! Scrie mai mult în afara site-ului și abea apoi p0ostează!