Poezie
cel cu melcul
1 min lectură·
Mediu
o dorință de îndeplinit
mi-a rămas de pe vremea
când eram copil răsfățat
dresarea unui melc mă captiva atât de mult
încât pierdeam zilele de vară încercând
să-l fac să mă înțeleagă și să execute
comenzile mele simple
un fir scurtuț de ață roșie
am lipit între căsuța melcului
și-o jumătate din coaja unei nuci
priponit de un copăcel de vârsta mea
făcea spume împrejuru-i datorită efortului
disperat de a scăpa de asuprire
nici gând să-nțeleagă de comenzi
scoate cornul drept
bagă cornul stâng
spre dreapta nu spre stânga
l-am convins în cele din urmă doar
să-și bage coarnele conform dorinței mele
indicându-i-le cu degețelul arătător
se mira bunicul de perseverența mea matinală
răbdarea îmi era pusă la-ncercare
de nepăsarea stăpânului cochiliei
de-aceeași dorință sunt obsedat și-acum
și o mărturisesc în fața unui psihiatru
îmi spune sigur
plin de sine ești
primul plecat cu melcul
și ajuns la mine
022.370
0
G