Miclăuș Silvestru

Cântec de greier prezent la unii bătrâni în țiuit

E miez de noapte-n trenul vieții mele Ce mă poartă pe colinele de munți Chiar din inima Cetății Eterne. E iarnă timpurie-n trenul vieții, Venită parcă pe neașteptate, Dând sprâncenii

Mulțumim celor de vază. Ne pun câini cu legi la uși. Ei, așa ne demonstrează: Þara-i „Teatru, de păpuși”. * Cu sute de ani în urmă, Impozitul pleca la turci. Azi, pe drept, aceeași

Fericit cu-adevărat e omul doar în vis. Pe aripi de vânt el poate-atunci să zboare, Să bea apă vie din a(...) Raiului izvoare, Sau chiar să fie-n locul cel mai drag, admis. De-i

Nu-ți doresc să ai ceva de-a face Cu un sclerozat bătrân, nebun... Nu-l lua în seamă, dă-i doar pace Ca să-ți poți vedea de al tău drum. De-i spui o vorbă bună, de-i

O zi cu polei – bătrân cu cenușă-n căuș către fântână

Copii după melci prin iarba-nrourată - papuci la soare

Trăim zile nefericite Cu jumătăți de porții Nu ne putem declara fericiți Se-aud gemete în colțuri întunecate Ale celor ce își așteaptă moartea Cu rușinea de a nu fi putut îndrepta Măcar un

Bal de majorat - împreună cu grâul macul în cuptor

Nu-i barză dar stă ca barza, Nu-i varză, crește ca varza, De-o tratezi ca pe o doamnă, Față albă-i vezi în toamnă.

Plimbare pe baltă - peste nuferi și stele copii ajunși la mal