Miclăuș Silvestru

Mulțumim celor de vază. Ne pun câini cu legi la uși. Ei, așa ne demonstrează: Þara-i „Teatru, de păpuși”. * Cu sute de ani în urmă, Impozitul pleca la turci. Azi, pe drept, aceeași

Fericit cu-adevărat e omul doar în vis. Pe aripi de vânt el poate-atunci să zboare, Să bea apă vie din a(...) Raiului izvoare, Sau chiar să fie-n locul cel mai drag, admis. De-i

Nu-ți doresc să ai ceva de-a face Cu un sclerozat bătrân, nebun... Nu-l lua în seamă, dă-i doar pace Ca să-ți poți vedea de al tău drum. De-i spui o vorbă bună, de-i

O zi cu polei – bătrân cu cenușă-n căuș către fântână

Copii după melci prin iarba-nrourată - papuci la soare

Trăim zile nefericite Cu jumătăți de porții Nu ne putem declara fericiți Se-aud gemete în colțuri întunecate Ale celor ce își așteaptă moartea Cu rușinea de a nu fi putut îndrepta Măcar un

Bal de majorat - împreună cu grâul macul în cuptor

Nu-i barză dar stă ca barza, Nu-i varză, crește ca varza, De-o tratezi ca pe o doamnă, Față albă-i vezi în toamnă.

Plimbare pe baltă - peste nuferi și stele copii ajunși la mal

Printre cruci de lemn preoții cu busuioc sfințind străbunii

Va-nclina mereu balanța Doar de partea celui „falnic”; Pe alt taler, de deasupra, Va fi cel ce-arată jalnic. * Dacă te-amesteci în lături, Știi, te mănâncă porcii. Urmează-a tale

piatră-n praștie – ciuguliți numa-n vârfuri mulți dintre știuleți

Am pierdut iubirea Nu o declar nulă Pentru într-o bună zi O voi întâlni Pe cea adevărată Am pierdut surâsul Ce-mi însoțea iubirea Și nu-l declar nul Din nou va izvorî surâsul Pentru-o

Vorba cu mesajul dens Ce ne-o vinzi ca pe o pâine, E o poantă fără sens, N-o să râdă nici un câine. * Ești mereu la vânătoare De greșeli, cacofonii Și înțepi cu-o scobitoare Pe muieri, prin

Furnici la umbră cu sâmburi de mure pe cărăruie