Jurnal
mesaj
... de mărțișor
1 min lectură·
Mediu
cei mici își doresc în brațele mamelor
cât de mult ar îndrăgi și-o altă persoană
din familie ori din afara ei
pentru simplul fapt că simt fericirea
pe aceeași lungime de undă
și-atunci când odrasla este vinovată
singura persoană care-i rămâne-alături
este cu siguranță numai mama
chiar dacă-i va pune-n cârcă
o cină din cuvinte de dojană
. . . . . . . . . . . .
nici un alt surâs nu valorează
atât de mult ca cel al mamei
cu al ei zâmbet Paradisu-i coborât
în el te simți din tălpi în creștet
și-ai vrea să țină-o veșnicie
. . . . . . . . . . . .
zâmbește-i mamei orișicând
din zâmbete ți-a împletit lănțuc de aur
un Eden cu al lui belșug
ți-a fost grădină binecuvântată
cât să fi fost mama de săracă
fiți, mame, pururi binecuvântate!
grija pentru prunci vă fie veșnic răsplătită
cu Cerul pe care voi ați știut a-l coborî
din înălțimile rugăciunilor
în visările lumii copiilor
023673
0

Dar nici nu prea are nevoie să fie...
Din păcate însă, nu știu câte dintre persoanele vizate își asumă cu adevărat rolul...
Eu, una, rareori găsesc, așa că versurile tale par a descrie mai degrabă un ideal...
Dar, asta e o cu totul altă poveste...