Poezie
Astăzi
1 min lectură·
Mediu
Trăim zile nefericite
Cu jumătăți de porții
Nu ne putem declara fericiți
Se-aud gemete în colțuri întunecate
Ale celor ce își așteaptă moartea
Cu rușinea de a nu fi putut îndrepta
Măcar un dram din nedreptatea ce o fac
Legislatorii ce au soarta țării în mâini
Vor suferi foamea de dreptate
Ronțăind ghemuiți o coajă de pâine
Cu gândul la ultimul loc de muncă
Pierdut la ultima disponibilizare
Cândva egalitatea comunistă era un țel sublim
Nicicând nu va vedea Pământul
Dreptatea răsărită din sămânța neghinei
Toți am vrea să stârpim impuritatea
Vor muri scârbiți de votul încrederii
Acordat promițătorilor de bunăstare
Cu reproșul imortal pe conștiință
Ce va rămâne pricină de nefericire
Să-i fi părăsit de-a pururi speranța?
Din puținul bunăstării noastre
Să-ntindem o mână către cei lipsiți
Curaj! Legile vor fi cândva doar amintiri
001.634
0