Miclăuș Silvestru

dragă am scrijelit numele tău pe scoarța inimii mele încă sângerează alifia plăcerilor n-aduce vindecare deseori trec pe cărarea anilor lăsați în urmă mă opresc uneori la

iar sunt norocos o altă zi-nsorită prânzul sărăcăcios mi-l servesc țărănește în foșnetul frunzelor priveliște minunată numai blocuri împrejur într-un balcon o femeie-și pune la uscat lenjeria

admir mărgăritarele naturale care se nasc din seninul nopții pe frunzele și petalele margaretei cele ce se nasc din umida răcoare vizibile-n zorii însoriți pe colțurile frunzelor

cu stângul privesc spre dreapta cu cel drept spre stânga pare curios mărturisesc văd bine doar eu știu pe ce am pus ochii politica mea-i banu’ mă răcește-un gând DNA/u-i pe urmele

am picat o dată la bac suficient să înțeleg trebuie să stau serios cu burta pe carte perioada bacului nu-i de pierdut cu fetele cu distracțiile jocuri de noroc alte petreceri

Din ce punct, de pleci în sus, Tot atât apoi spre-apus, Dar și-n jos croind cărare, Dai de locul de plecare?

Legi cinci puncte-ntr-o trasare, De ai baftă, de ai vrere, Vezi o formă-n colțuri care Fu simbolul de putere.

nu mai e sfârșitul lumii curând instrumentele de calcul ale prezicătorilor și calculele lor nu au validitate universală în număr mare sunt refugiații acum când în UE începuseră să

pe marginea asfaltului perii sunt în floare cu o aromă ca aceea de la urdinișurile stupilor îmi lasă gura apă în toiul nopții unul din șoferii autocarului cel care nu-i la

O femeie de la oi, Soața celui om de bază, Trenul cu urcuș greoi Care printre munți nechează.

când intră-n casă o furnică pentru o firimitură rătăcește calea de-ntoarcere nu renunță la povară cu ea în brațe orbecăie până găsește aceeași trecătoare clandestină și la intrare vai

Este-aproape invizibil, Se ridică-n vânt de jos, Însă-n casă-i prea vizibil Și când stratul nu-i prea gros.

De e vară ori de-i iarnă, De-s puși norii pe prichici, Noaptea-ncepe iar să cearnă Mii și mii de licurici.

poposește la mine nevasta zi cu adevărat fericită după o lungă lună amară în perioada prezenței berzelor țineam cont de fazele lunii împreună o plecăciune o rugă nerostită un moment

mușcă de unde-apucă de unde poate când din față când din spate ca un câine rău ca un hain de căptușelile buzunarelor să se căpătuiască de integritatea morală terapia muzicală nu

E-ntre oameni unul care Nu vrea muncă, doar mâncare, Și privind în junglă-n vale Unu-i și-ntre animale.