HOȚneHOȚ

Mi-a plăcut descrierea omenescului din gândurile ivite pe timpul lungii călătorii cu autocarul.
Prima parte a poemului mi-a adus aminte de Nastratin Hogea căruia i s-a cerut, de către un hangiu, bani pentru că își mânca bucata de pâine mirosind aburii fripturii ce emanau din bucătăria lui. I-a plătit, dar cu sunetul a două monede ce zornăiau când le freca una de alta.

fel și fel de situații... unii se bucură uitându-se la vitrine, unii își satură foamea doar trecând prin fața brutăriei... ca altădată. Zornăitul monedelor face cerșetorul fericit dacă monedele zornăie în buzunarul lui. Sigur, fiecare dintre noi a fost nevoit să renunțe la anumite plăceri și pofte de voie ori de nevoie... avem destule exemple. Mulțumesc pentru lectură și comentariu, dle Tomescu.
Succes mult!