Miclăuș Silvestru

Sunt cam mulți cei ce bat câmpii Cu idei extravagante De scrântesc și mai mult tâmpii Prinși în faze delirante. Cu minciuni și vorbe-aiurea Tâmpii sunt purtați oriunde, Li se dă imbold

am pus ochii pe-o dansatoare de populară chiar blondă - foarte îi mergeau picioarele la orice oră din zi ori noapte cum nu ți-ai fi închipuit și cu mine i-au mers nu de puține ori până

Vântul cântă, cântă omul Din metale și din lemne, Pasu-l țin cu metronomul, Unii chiar rămân cu semne!

Termen dur din limba turcă Multor greci le-a dat de furcă, E cântat și e și-n dans... Și-într-un film... de-un cert suspans!

Multe pozne fac toți pruncii. Precum ei făceam și eu; Ia mai ieri prin iarba luncii M-au găsit... dormind la greu. M-a prins somnul. Ce să fac?!? Vaca, draga, fericită, Din porumb băga-n

E din gen de-alergătoare, Cu femele... un harem, Singur el e clocitoare Și părinte - pur blestem.

O unealtă-i îndulcită Cât e ziulica lungă, E-ascuțită și-alungită... Cât mai jos se vrea s-ajungă.

Iată-mă!... acu-s mai mare. Tata are și mașină... Din canistra care-i plină Face plinul... cu-ajutoare. Amândoi (noi, frățiorii) Urmărim și-i dăm la mână (N-o mai cheamă pe jupână) Toate

azi-n templul comunal când cântam psalmul la orgă de un fir subțire văd c-atârnă un minuscul punct pe-acel fir urcuș își face 10 cm-în sus coborâș apoi tot 10 de nenumărate ori cântul meu

Zilnic tata-mi ține lecții despre practica din viață: cum la minus apa-îngheață, cum că spirtu-i bun la frecții; și vorbind despre fluide ia furtunul lung în mână; are-o vorbă

Nume trist al unui car, Un schelet pe-orice căruță, Vârf ori mijloc... este clar?! Știe sigur și-o băbuță!!!

M-a-învățat tătucu-odată să scot vinul cu furtunul și-am văzut la acea dată că des face... pe nebunul. Trag o dată mai vârtos să îl scot din lâncezeală, el nu vrea, e arțăgos și iar trag...

Împreună fac o roată - (Cercul roții de la car), Șlefuită-i... pe bucată, Numai muncă... de rotar.