Miclăuș Silvestru

Pe un scul de lână toarsă Vreau să il transform în ghem; Chit că-l pun pe-o sculă cioarsă Nu înjur... nici nu blestem.

Cea mai veche alifie Nu se vinde-n farmacie Ci o are fiecare Dobândită prin născare.

Sigur sunt - e-așa cum spun! Văd, când vine de la piață Încărcată cu verdeață, Pe vecina - cea din față - Ușa-o-are-întredeschisă... Că de hoți nu-i este frică. Chiar îmi place-a ei

Sămânță nesemănată, Nu-i neghină, nu-i nici mac, Plăcută-i... fin măcinată, Boabe - cearta-i e pe plac!

Pe cântatul lui Cocoș (Am aflat astăzi la știri) Fără gașcă, fără zbiri, Face-un dans... pe-un cocoloș.

apele se scurg spre vale niciodată către deal le pui stavile rivale rezervoare fără-egal totuși lași printr-o spărtură să se scurgă în aval un surplus numit scursură ca un cântec din

despre păcatul strămoșilor se spune că a fost adevăratul cancer nevoit să fie-îmbrăcat cu frunze la-început apoi chiar cu lux de amănunte fără păcate omul ar fi o fericită pasăre o

Paralele trec prin noduri, Sunt demult la noi în țară, N-au ajuns până „La Gloduri” Ci-n orașe... rar la țară.

Are-un cap ce nu gândește Și-i bătut... pân' se ascunde, Stând în ploaie înflorește... N-are păr - deci nu se tunde.

Nu e tocmai un clișeu Însă-n sine-i just model, Îl așezi, trasezi - nu-i teu - După... coși încetinel.

Una trece des prin barbă, Alta tunde-n câmpuri iarbă, În alt loc e el păstorul... L-aș numi chiar... Gânditorul!!!