elogiu... apelor

apele se scurg spre vale niciodată către deal le pui stavile rivale rezervoare fără-egal totuși lași printr-o spărtură să se scurgă în aval un surplus numit scursură ca un cântec din caval apele sunt puse-n sticle din butoaiele de lemn ori din vase vechi, din bocle le sfințește-un preot demn e potop când se rup norii cum să scapi de-așa urgii din canal cu apa morii se nasc valuri de furii de băut e apa plată ori tratată în vreun fel doar că-n plastic e-ambalată reciclat la-înalt nivel unii spun că apa mării face bine la copii iară cea din dosul gării numai porcilor zurlii ape bune - minerale - precum cea de Biborțeni din izvoare abisale vândută-i la dobrogeni multe locuri sunt sfințite de-al izvoarelor alint au în gusturi primenite chiar și-arome de iacint apele se rup, știm bine la femeia în dureri fericită-i doar în fine: prunc în brațe - noi plăceri și în sticle și în plastic unii spun c-ar fi venin ce cred eu: e-un zvon sarcastic de contrat cu vin pelin ce-i în plus de la oricine unora li-i de folos orice rău se schimbă-n bine nu-s toate... cu susu-n jos viorelelor în vază apa le-o împrospătez cât mai sunt cu mintea trează sigur sunt că nu visez apelor ce-s curgătoare și-acelor ce stau pe loc cristaline ori murdare scriu elogiu cu-al meu toc