Miclăuș Silvestru

E de muncă... e stradal... Însă e și muzical; Aparent... e chiar frecvent, Și-n urmări... e evident!!!

Dintre game naturale (Chestii clare, generale) Să îmi spuneți una-n care Fiarele-s... în prelucrare.

Strâns legate-s de picioare Doar prin vorbe, nu cu sfoară, Pun accent pe lucruri care Sunt dorite... nu-într-o doară.

Armă albă ca-ntr-o teacă În cuvânt găzduitor, Puse-n vers - gândind oleacă - Într-un text provocator.

Multe note-s - chiar banale - Din consoane și vocale, Pe pupitru-s - la pian - Făr* valoare: un slogan!

Fotbalist - și plin de bani - Cel mereu apostrofat Că-împrumută de mulți ani Cu venit... multiplicat!!!

Țâțele nu-i sunt cu lapte Însă-s supte de noi toți, Pletele-i la Soare-s coapte Și-îngrijite de nepoți.

Îl împingi mereu din spate Chiar pe cel cu un picior, L-ai ascunde-n frunze-uscate Că... miroase-îngrozitor.

Vestea mare de pe stradă Goluri face în stomac... Și urechile...-o grămadă Înșirate-s... la cerdac.

Cu vocea să faci minuni Și să fii pe plac mulțimii Nu-i nevoie de cărbuni... Ci de arta... școlărimii.

Stratagemă de-ofensivă Contra unui tip viclean Cu-acțiune subversivă Și efectul cel din plan.

Derivat e-al unui sfânt Ăst cuvânt ce-ți dă iertarea De-ai genunchii pe pământ Și-ți regreți cu plâns purtarea.

Moneda din țara joasă Unii o puneau pe casă De trecea prin ea și fum, Alții o băgau... sub drum.