mogâldeața...

un început greoi
de ce “azi-n”, ci nu “azi în”?

iar “când cântam” e ca o nicovală de cuvinte

în plus, aș fi pus câte o rimă

“azi, în templul comunal
eu, la orgă, psalmul cântam
văd, pe-un fir, cum brav atârnă
un minuscul punct, banal”

altfel, cred că este povestea unui păianjen care, datorită ție, a ieșit din anonimat:))

pe rimă o și țin pe rimă. E nevoie și de nicovală, o prefer aici, bine că nu se transformă în cacofonie. Consonanțele le strâng în silabe cât mai puține și încerc să renunț la virgule. DA, este povestioara unui păianjen care astăzi mi-a delectat ora de rugăciune cu răbdarea lui în exercițiul ce l-a repetat de zeci și zeci de ori... și l-am lăsat în pace!!! Aș putea să-i las și-un nume puștiului, orGigel, pentru că era doar un „puișor de păianjen”. Mulțumesc de impresii, semn, lectură, sugestii. Mult succes!

ce am sugerat trebuie modificat

“ azi, în templul comunal
eu, la orgă, psalm cântam
văd, pe-un fir, cuminte-atârnă
un minuscul punct, banal”

brav și apoi banal, nu prea se leagă
iar acolo, psalm articulat, rupe ritmul

spiritul meu: simplu, sincer, realist, natural!!!

acest text nu are un ritm propus
nici rimă, sunt versuri... colorate doar
după un metru „etalonat” personal

Aș fi acceptat cu plăcere versiunea sugerată, d-le Viorel!

Probabil te-ai gândit la o ghicitoare dar ne-ai dat răspunsul foarte repede și ai scris o poezie într-un stil care nu este foarte folosit dar l-ai făcut deja celebru ținând seama de numărul de comentarii. E frumoasă poezia, a ieșit așa naturală, simplă și sinceră naturală cum ți-ai dorit și ai avut succes. Poate sr trebui să insiști.