Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Furtunul ... (2)

1 min lectură·
Mediu
Zilnic tata-mi ține lecții despre practica din viață: cum la minus apa-îngheață, cum că spirtu-i bun la frecții; și vorbind despre fluide ia furtunul lung în mână; are-o vorbă la-îndemână: fără întrebări stupide! Două dește*-l bagă-n apă, colo... unde-i mai fierbinte și îmi spune: ține minte, tragi un pic și apa scapă! Alambicul ni-i alături, ciotul arde, focu-i moale; pune apa-n doniți goale iar deasupra... două pături. Apă rece-n loc el pune. Răcitoru-i pân* la buză cum e-întocmai o ecluză; până-aici sunt toate bune. Vrea acum să îmi arate diferența cum e, care dintre apa din căldare și cea din butoaie-umflate: asta scoasă frige-aproape; asta multă-aici e rece, ia furtunul, trage! Vezi ce... să nu-ți faci ochii să-ți crape! Am tot tras eu... dar degeaba; și începe-a trage dânsul... acru-i vine,-aproape plânsul. Vezi acuma cum stă treaba? . . . . . . . . . . . . . . Curge iute apa caldă prin furtunuri, țevi... și-înguste dar, cu minte, mâini robuste pe cea rece-o schimbi... de scaldă.
011.019
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
170
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Miclăuș Silvestru. “Furtunul ... (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/jurnal/14175618/furtunul-2

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
apa caldă, fierbinte chiar, se folosea la scăldat
ne punea mamarea în dosul casei, într-o cadă din tablă,
aducea apa cu găleata pe care o golea peste apa în care ne bălăceam
ne ardea și ne ridicam, maimuțoi pe marginile căzii, apoi, ne strecuram
cu grijă în apa potolită
ce bine era la adăpostul ei cald!

ne freca pe cap cu leșie că de la apa aia de fântână, dură, calcaroasă
și fără strop de șampon, balsam sau alte alea,
părul era ca de sârmă!
nici cale să poți băga pieptenele în el
noroc că, băieți fiind, eram tunși scurt

dar mamarea, după ce se spăla, își înmuia părul cu gaz (petrol lampant) șuviță cu șuviță, apoi îl împletea în cozi subțiri (cum aveam să văd mai târziu la femeile africane), după care le aduna roată pe cap și le acoperea cu baticul; până la sâmbăta următoare nu îi mai vedeam părul.

uite ce amintiri mi-au trezit versurile tale!

spor!


0