Miclăuș Silvestru

Mi-e servită „herghelia” C-un tain plăcut și copt; Asta-mi este bucuria 'neața-n jurul orei opt.

coviltir îmi fac din versuri și-o să-l port mereu deasupra fie ploaie - fie soare n-am nevoie de umbrelă pălărie ori căciulă coviltir îmi fac din cântec și-l înalț până la nori delectare

Mult i-ar place în urechi, Greu găsește drum spre ele, Rătăcește prin curechi Pân' să vină vremuri grele.

Nu e sfânt dar pare-n nume, Nu e coadă - locu-i ține, E triunghi - fără de glume, Orice om... l-ascunde bine.

încă sunt alăptat de muze noaptea păcatul este numai al meu că mă trezesc în fiecare dimineață fără să fi memorizat suficient susurul venit din partea lor tot așa sunt și pastele

Incompletă-i o măsură Căci așa indică muza... Nu știa măritul Cuza C-o găsim și-n... partitură?

„Măr,- bătut”... nici pic de sânge, Niciun vaiet... deci nu plânge, Rodu-i strâns cu o găleată, Pus în pod... în ladă lată!!!

prea de multe ori cuvintele ieșite din pix nu au efectul dorit de manipulatorul lui motivele chiar dacă ar fi enumerate nu ar face altceva decât să îngroașe vinovăția mâinii celui ce le-a

Circulare-s ca direcții, Pot s-apară-n multe locuri, După câteva reflecții Le găsești până și-n focuri.

Cine știe ce-i plăcerea De a consuma ciuperci Lasă carnea, lasă berea Și-n pădure-i...!!! Tu nu-ncerci???

Dinapoiul de la navă Se transformă, prinde viață, Iar din stadiul de epavă Se îndreaptă... către piață.

Tip vestit, cu jegul gros, Nicio ploaie nu i-l spală, La scăldat e mai jegos, Nici c-ar sta... la săpuneală:

Crește unde clima-i calmă Și-are frunze ca o palmă, Florile-s numite fructe... Bune-s moi, cu mâna rupte.