Miclăuș Silvestru

Despre taxe... o-întrebare: Oare cum de-n România A scăpat de la taxare Doar... hoția?

oglinda-i lună am șters trecutul cu buretele umed totuși mi-amintesc de cele câteva erupții nevrotice năprasnice ce păreau să ne acopere cu cenușa sufocantă a divorțului amândoi am

Nu ne-asemănăm cu japonezii, De-ar fi să vorbim de trenuri, Râd cu haz de noi chiar și chinezii: Noi nu suspendăm nici... șmenuri.

Grade-s minus trei pe-afară Stau în casă lângă foc Nu cu ceaiu-mi fac gargară Ci c-un vin... luat la troc Lângă dulcea-mi soțioară Ziua-mi este cu noroc Grade-s minus trei pe-afară Stau în

neîncrezătoare picioarele umflate în grija cârjei - cu ghebele de la nuc de-încropit o zacuscă

Prin popor se tot vorbește, Serios dar și în van, Că românul moștenește Toată-averea... lui Traian!

sunt doar o mână de lut, un boț de argilă ca eu să pot să fiu cu suflet, o vietate Creatorul a suflat prin poarta părintească deschisă cu dragoste de ai mei părinți

Floare de rozmarin - Floarea cerului senin. Răsune-n lung și-n lat: Slavă Celui Întrupat. Floare de rozmarin - Slavă Pruncului divin! Maica Sfântă-a zămislit Când un înger I-a vestit; Se ruga-n a Ei

folositoare fel și fel de legături brevetate-n timp - castraveții și vița cu noduri fără nume

seara de pe-ogor cămașa asudată schimbată din mers - apariția lunii și-un păianjen la țesut

despre păcatul strămoșilor se spune că a fost adevăratul cancer nevoit să fie-îmbrăcat cu frunze la-început apoi chiar cu lux de amănunte fără păcate omul ar fi o fericită pasăre o

Dintr-o mămăligă mică-ori mare Mâncă pe-apucate fiecare, Greu e să te saturi... dar se poate: E-ndeajuns să știi să dai... din coate.

câțiva copilași gustând în drum cu câinii o crudă soartă – bucățica de pâine împărțită frățește

gesticulez la naiba spun cu voce tare nu văd pe cei dimprejur și nici nu măcar nu-i aud legați mi-s ochii c-o membrană invizibilă auzul mi-e blocat pe vocea gurii din telefon mintea-i

zeci de stele-s oglindite în fântână să le vadă nu-i oricui la îndemână iubăreții mai pe seară sorb din ciuturi prevăzând și fân din brazde-n așternuturi vin mândruțe... au cofițe într-o

nu vi se pare curios că?... pe capul meu nu s-a potrivit niciodată o coroniță de trandafiri înainte de 15 iunie nici după toate erau atât de largi desfrunzite deflorate că atârnau pe

o mână de mărar face și mai gustoasă zeama bătrânei - în cuibul găinilor doar mingea rea de ping-pong