iarăși m-aș...

chiar că m-aș îndrăgosti iarăși tot de tine Cireșico de-aș mai fi tânăr ca pe-atunci când mâncam cireșele beșicate necoapte furate ascunși sub podețul pârâului ne-ntreceam în lungimea aruncării sâmburilor prin strângere între două degete amândoi eram câștigați de pierdeam eu mă pedepseai să te sărut când pierdeai tu pedeapsa ți-o dădeam eu să mă săruți după cinci sâmburi împușcați de fiecare cel ce pierdea partida de tir era pedepsit la fericire de n-ar mai fi apus Soarele mai că m-aș întoarce-n timp de dragul dorului multor fapte de-odinioară ........ ehei! ehehei! îns-acuma am nevastă sora mare-a susnumitei geloasă din cale-afară pune mâna pe făcăleț de m-aude povestind cuiva „Amintiri din copilărie” de mă pun pe scris vine-n inspecție tovarășa de la KGB să n-o supăr mai bine-i zic securista libertăților mele Floarea de-o vreme-i zic mereu Florica nu Floricica și-mi dă peste nas c-o ploaie furtunoasă din binecuvântătoarea-i gură cu sărutările nevinovate din episodul povestit vă zic doar să n-o pățiți păzea nu vă-nsurați cu sora vreuneia avută mândruță-n tinerețe