grijania

„grijania ta di copchil obraznic” a fost singura-„njurătură” auzita din gurița mamei o meritam cu vârf și-ndesat mă cocoțasem în prunul bătrân crescut în gardul de cătină ciotul treaptă trosnește și ce-a mai rămas din el intră-n contact cu spatele meu văleleu văleleu și văleleu m-au auzit mai toți vecinii ești mare fii bărbat nu te mai văicări e doar o zgârietură dojenii au urmat oblojelile cam două săptămâni cu alifii băbești cojițe groase pe bâjbâite dădeau de-nțeles vindecarea și-am auzit-o pe mătușa cu vorbulița de circulație: „da* ai mai văzut tu babî frumoasî șî copchil cuminci” eu le vedeam pe toate mergând la biserică duminica se-ntreceau în frumusețe baticuri pantofi batiste portmonee rozarii rujuri însă copiii aceiași ce-i drept mâncasem pe săturate sânul umplut ar fi fost provizie de-mpărțit frățește pe islaz