Miclăuș Silvestru

Primii mei colegi de clasă, când am fost dat la oraș, nu mi-au zis: vino la masă, m-au tratat ca pe-un codaș. Umilința mi-a fost mamă, am sorbit la sânul ei lapte subțiat prin vamă pentru anii

semințe de mac la marginea drumului - palmele căuș

1001 urzicături pe spatele meu îmi zice mama așa-ți trebuie dacă te tăvălești din deal în vale în pielea goală n-ai altceva de făcut goblijan fără minte în bostan tot ea îmi

singur cinez afară țărănește cu doi căței de usturoi și-un păhărel de plastic de trei ori umplut cu vin roșu pe placul ultimei iubite la radio ascult secolul iluziilor neinvitați apar

trezire din somn - liniștea condensată în strop de rouă

pescărușii scrutează apele pentru pâinea cea de toate zilele întocmai precum omenirea adâncurile și înălțimile nu-s toate însă la locul lor viața e continua transformare mișcare conform

Pare mohorâtă luna Printre norii de argint, Își primea seara într-una Porțioara de alint. Aurora-n jurul feței Eclipsată-i de grei nori. Dau binețe-n zori alteței Pân' s-aud

Și-a pus cucul într-un cuib (Și-i de pupăză - vă zic) Două ouă la clocit; Sărăcuța... le-a văzut, Mult s-a bucurat de-avere. Cinci puiandri-s per total În strâmt loc - garsonieră - Cer

n-am dat în mintea copiilor dar nici mult nu mai am multă plăcere-aveam când eram un copil liber și simțeam sub picioarele goale ploița ori rece ori caldă imaginându-mi primprejur fantastice

La-ultima-ntrebare: Știai că? Spun: parcă... Doar mis s*e Nazare!!!

concediul sfârșit fără vederi trimise valuri și plajă - sub roțile trenului chiștoacele-așteptării

am Pământul în spate o pânză de-un negru diavolesc mi-acoperă vederea toate-mi par schimbate josul în sus ori susul în jos sau mai bine spus pe dos moara de vânt afectată de trăsnet și

cam tare-afumat peste-un prag imaginar - cu brazde adânci

stăpânul și-a legat câinele cu o curelușă la gât și l-a priponit cu un lanț de sârma lungă cât curtea dresor neinstruit cu nuiaua lui deasupra amenință sărmanul neputincios înțelege

Bine e să ai noroc Mai ales când n-ai un șfanț, Intri-n crâșmă sărăntoc, Poate-acolo... dai de-un Franț. Franț - vecinu'-i - de necaz Bea ca să-și înece-un of; Cu tot greul pe grumaz Vede