Poezie

Rivalitate

1 min lectură·5 decembrie 2011

Mediu

Pare mohorâtă luna

Printre norii de argint,

Își primea seara într-una

Porțioara de alint.

Aurora-n jurul feței

Eclipsată-i de grei nori.

Dau binețe-n zori alteței

Pân' s-aud privighetori.

Doar când soarele cel tare

Sparge norii de nămol,

Către sat pe-a mea cărare

Mă îndrept la pas domol.

De-o curtează astrul rege

În zadar e al său gest,

Mi-a jurat cuvânt din „lege”,

Nu acceptă un incest.

Ziua-mi las mândra în pace

S-o privească și alți prinți,

L-al ei semn de „vino-ncoace”

N-aștept alte rugăminți.

Ea, a nopții creatură

Chiar de-i sus în largul hău,

Vrea-n a ei încrengătură

Și un om lunatic... Zău!

001.398

Miclăuș Silvestru. “Rivalitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13995165/rivalitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.