masha djinn (nepoata)

eu zic așa dar degeaba am în față un buldozer făcut din zgârciuri, carne și oase care cere tot așa tu spui acum am chef de-o promenadă pubiană hai să mergem apoi ne strânge burduful tot mai mult

eu și ființa cealaltă eu și ființa cealaltă avem o căsnicie mișto; atâta doar că ea e un arlechin pedestru, iar eu o făptură pe picioroange. de multe ori, încercăm să ne sugrumăm noaptea, în

și simțind eu că se învechise, am luat cuțitul fără mâner al mariei și l-am proptit de fierul călduț al castronului; el încă se mai auzea, sângele, urla și urla, mai ales la încheietură. și

pe fundal, manele și black coffee-sarah vaughan foaie verde în noroi, joi de joi, țigări de foi printre zăbrele cu inima-n dungi, clipesc în cadre burtoase și moi norocul și suspansul

casa aceasta are un parter mobil, un etaj, o mansardă; verdele se ascunde, înfășurându-se chinuit în spatele oricărui ochi rău-privitor. centura se numește \"astrorază\"-fazele ei se reglează după

23.02 maică-mea doarme la mine în pat fuge de el și când îl visează îl strânge de gât să scape de el el se subțiază ca un fir de ață și o strânge de gât părinții mei

Ziua 145. mi-am nenorocit pielea de pe față până la ochi&grimasă. asta e tot ce-a mai rămas. și cu materialul ăsta din nou la atac zdravăn cocoloș de spălat putina. ca în film, sunt o curvă

uitați-vă la acești plângăcioși cu cagule verzi și bastoane înalte-3metri și le vin doar până la coate uitați-vă cu fața și pe urmă cu dosul cum se agață de mămicile lor grase-ăștia sunt

cum iese mâța blândă din tufa de mosc așa țâșnesc eu din depresia atroce fredonez \"lonely pub\" cu o sticlă de vin suedez în mână urcată cu pieptu-n tavan să prind fluturele cap de

chiar dacă nu e bine să recunoști nici măcar într-un poem, ca să nu mai zic pentru sănătate, sunt o femeie curtată. E drept, de indivizi marginali filosofi osoși cu plete tunse înainte de

pentru că oamenii din jur nu mă interesau pentru că mă întrebau cu ce notă am intrat la master și de ce am venit în bucurești am început să mă gândesc la lena și la cluj eram în hamacul

ziua 146. îmi vine să mor să mă arunc sub mașina unui jurnalist de la der Spiegel jurnalist nostalgic cu mașină de scris sub Präsidentschaftsanwärter Wulff ar fi perfect tânjesc după o formă de

ca atunci când mă îndreptam spre nonstop să-mi iau hârtie igienică și fulgi de porumb și auzeam parțial melodia din căști- deși exact tușele astea muzicale mă conectează la- când s-au ridicat

sunt lucruri care nu se pot împături, nici măcar mototoli, cum ai face cu un boț de hârtie sau cu fapta rotundă și dulce a unui copil ștrengar sau cu orice obiect prin care mâinile, adunându-l, se

firavă lună, dantelă de sutien victoria’s secret, buze dac-ai avea cur dac-ai avea ochi cu gene lungi dac-ai avea, rimelate au ba picioare dac-ai avea, chiar și șchioapă dac-altfel nu s-ar

sunt la birou și scriu în word, iubitule, vremea se tot dă cu curu-n sus pe la ferestre și ceva îmi urcă pe picior, ceva ca o voce extraterestră: „wikify, wikify me!” vaporii se ridică tot mai

Stau agățată pe umeraș și-mi pute a iepure mort, Bugs bunny îmi țiuie la ureche ca un țânțar obosit, dar nu am chef să vorbesc despre el sau despre wonderland sau despre playboy. A, ba nu…de

între noi doi, dar înfipt mai degrabă în mine acest copil caraghios umplându-mi coloana, bulbucându-se prin ochi la stele spaima cartierului „mușcă, dacă-l înjur, mușcă?” „ba deloc, e pe consum

între mcdonald’s și ivan denisovici stau eu cu bateria descărcată, fluierând a pagubă. (numai furnica dotată cu lunetă leica vede cum pe furiș îi îndes pe gât prizonierului bucăți strivite de

citesc instrucțiunile de folosire a metroului deviza brd, observ că ilie năstase, nadia si celălalt poartă haine în culorile brd citesc deviza lor mănânc un orez păcătos cu trei petale din piept

mamă, aș da orice să fiu martina topley bird, să mă dea la FIP să mă asculte bunică-mea pe haut-débit stereo și să mă recunoască toți vecinii de la țară ca atunci când credeau că am magnetism în

apoi mă uit cum mi se-ncalcă tenișii pe trepte în sus, simt izul acru al mațului ăstuia care e scara, foamea sau timpul, mă mir de căldura moale a țigării ca de burta unui cățeluș

tomberon răsturnat peste un volum genial-deci gol e formată: din burlane cu diametru uriaș, din urme de aripi de țânțari striviți de studente suave și din mine