Poezie
poem naiv
2 min lectură·
Mediu
Stau agățată pe umeraș și-mi pute a iepure mort,
Bugs bunny îmi țiuie la ureche ca un țânțar obosit, dar nu am chef să vorbesc despre el
sau despre wonderland
sau despre playboy. A, ba nu…de playboy mă leagă iepurele gri de la acadelele cu surprize. Știu că o rugasem pe maică-mea să mi-l prindă în bluză, ca un fel de broșă bizară de plastic și că ea, dintr-un motiv inexplicabil, nu voia și gata.
Ușa de la dulap scârțaie îngrozitor, vânticelul de seară nu vrea să-i dea pace.
oglinda în care m-aș putea reflecta ca-ntr-o apă semistrăvezie(o, da!) de harfe zdrobite(o, nu!), lipsa mea de chef. Aerul acesta scârțâitor ca un pat în care nu am chef să fac dragoste cu mine. Dintre ușa de la dulap și umerașul pe care atârn. Acel aer.
Încep să miros puternic a piele tăbăcită, toate câte sunt încep să se tragă încoace, vin prietenoase, sunt idolul lor, mai ceva ca un pantof de damă izbutit.
mi-e teamă ca ușa să nu se închidă, să aibă timp să intre toate, îmi vine să ies și să le dau un șut leneșelor care vin toate spre mine.
Sunt mult prea puține, din ce în ce mai puține, cu furie mă smulg din umeraș, ies și nu-mi vine să cred cum, deodată, toate câte sunt fug dușmănoase de mine.
012490
0
LA