Poezie
poemul roșu
1 min lectură·
Mediu
eu și ființa cealaltă
eu și ființa cealaltă avem o căsnicie mișto;
atâta doar că ea e un arlechin pedestru,
iar eu o făptură pe picioroange.
de multe ori, încercăm să ne sugrumăm noaptea, în somn;
să o vedeți pe ea, cum tușește încetișor, miaună a împerechere și se face minunată, doar-doar m-o trezi.
dar, cum rar mă trezește, se ridică tiptil, proptindu-și cu grijă scara de prăjina mea stângă;
urcă din ochi până la gâtul meu nesuferit, îngrozitor de elastic, și îl răsucește biiinișor, înainte și înapoi
înainte și înapoi îmi răsucește ea gâtul,
până obosește și se pune la loc
adoarme buștean pe ape, moment în care prăjinile mi se transformă în andrele uriașe,
împletind cu sârg
părul ei roșu
roșu
din care se ițește un ștreang roșu
roșu
cu care strâng, cu gândul la sângele ei,
și el
roșu
cu care mă strâng până pleznesc în două:
eu și ființa cealaltă
eu și ființa cealaltă
012.438
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
masha djinn (nepoata). “poemul roșu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/masha-djinn-nepoata/poezie/1756454/poemul-rosuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
gestiunea lui roșu ar putea să fie ajustată nițel, dar nu deranjează nici astfel.
pași mici, înalți și țopăitori, da. îmi plăcu, precum o cofeină.