Marius Surleac

Alberto, merci mult de mesaj si de sfaturi. Nu stiu cat de dulceag e textul, ideea mea nu a fost sa fie dulceag, si l-am incercat mai mult ca pe un experiment.
Am trecut de mult de faza cu dulcegarii infantile si spumoase, acum mi-e gandul la ceva mai serios. Dar, chiar si daca ar fi dulceag, de ce trebuie neaparat sa fie dur ca sa treaca de Atelier (am obsevat ca ai facut aceeasi remarca la un alt text de atelier). Eu cred ca pot intra in perfect echilibru cele doua stari.
Acum sa vin cu explicatii, soarele nascut din picaturi de roua exprima trecerea de la macro la micro, prin reflexia razelor soarelui in picaturile de roua, ci nici decum romantism occidental.

De asemenea, eu nu zic ca are cineva ceva cu mine, ci vreau sa scot in evidenta faptul ca daca esti editor trebuie sa comentezi, sa vii cu explicatii de ce ai bagat textul in Atelier - asa mi se pare normal.
Cat despre motto, normal ca nu ma opresc aici, eu oricum continui sa scriu, dar de 2 ani si ceva de cand sunt pe aici, nu au fost mai mult de 10-15 persoane care sa comenteze la textele mele (printre acestia 10-15 te numeri si tu).

Eu nu am nimic cu nimeni, dar totusi sa fim cu capul pe umeri.

Merci inca odata de trecere.

Marius

Mi se poate spune si mie ce are acest text de e bagat in Atelier. Totusi, ca editori, ar trebui sa veniti si cu explicatii la textele pe care le bagati in atelier. Stiu ca e subiectivism, dar asta nu inseamna ca treaba DVS este doar sa aprobati comentarii, texte si sa respingeti - trebuie sa mai aduceti si explicatii asupra faptelor DVS.

Se pot da niste explicatii, ca poate noi astia mici nu suntem chiar atat de culti cum sunteti DVS si nu ne ridicam la rangul de \"demiurg\" in care va aflati.

Pe zi ce trece, incepe sa imi fie tot mai sila de aceasta varianta a agonia.ro unde nu se intampla altceva decat sa va sapati groapa unul celuilalt pentru a ajunge undeva in varf, intr-un varf fals al literaturii in care credeti.

Mi-e mila de voi, sincer.

In plus, cred ca as putea strange cel putin o carte de texte care sunt vai de capul lor si care au greseli gramaticale cu duiumul dar sunt publicate, dar se pare ca totul merge pe baza de \"cunostiinte=pile\" aici.

Fiti barbati/femei si spuneti omului in fata. Aveti responsabilitate fata de faptele DVS.

Astept totusi un raspuns!

Dana, tin sa te felicit pentru introducerea in biblioteca a acestui poem extraordinar din \"Deasupra lucrurilor neantul\" al marelui Nichita Danilov. Placut sa citesc acest text pentru a n-oara.

Felicitari!

Observ in aceasta scrisoare o senzatie de alert, de sentimente intinse la maxim precum corzile de chitara. Imagistica textului imi da o senzatie de suprarealism intr-o dilatare a simturilor, mai ales in penultima strofa.

Ultimul vers il vad foarte expresiv \"iti scriu dintr-o fantana secata\" - se pare ca fantana nu e secata de inspiratie, ci mai mult plina de dor, este secata de lipsa persoanei iubite.

Totusi, te intreb daca actiunea se intampla undeva in tarile arabe - ma refer la femeia care merge in spatele barbatului?

Well done. Cand voi gasi suficient timp as traduce toata gama de scrisori, daca imi permiti binenteles.

Marius

Dana, cer permisiunea ta spre a traduce acest poem!

Danke!

Continuând scrisorile pentru Mutti, ieșim din groapa comună și ne urmcăm în tren!

Am citit prima oară poezia fără a asculta melodia, acum ascult melodia și într-adevăr curge perfect. Mă imaginez ca și cum aș fi în acel tren de seară de vară târzie - doar un simplu spectator.

Un poem de o liniște sufletească extraordinară, într-o perpetuare a gestului reflex, emoții calde, romantice, mâinile confuze caută jumătatea pierdută în timp și spațiu la distanță de inimă.

\"știam că vin doar pentru a-ți scrie aceste scrisori cu virgule mute\" - una dintre cele mai superbe expresii pe care le-am găsit pe agonia.

P.S. Nu mă mai pot desprinde de melodie, îmi voi lăsa capul pe tastatură și mă voi trezi mâine dimineață în gara finală de la capătul poeziei tale.

Felicitări, și chiar dacă nu pot oferi steluțe, îți voi da una galbenă care să lumineze calea trenului iar pe cea roșie deja ai găsit-o tu!

Cu stimă și respect,
Marius

Cateva amintiri destul de placute, un text cu nuanta placuta in care in unele pasaje pot spune ca ma gasesc si eu (TNB - un punct bine pozitionat, fiind tot de prin zona mai de nord a Romaniei cred ca in cautarea de nou, de altceva se pot gasi diverse lucruri - si rele si bune).

O nevoie rapida de a spune ceea ce simti; si din cauza ca e rapida, aceasta nevoie transmite emotii si ganduri sincere.

Mi-a placut expresia: \"Mi-am ispășit pedeapsa de o lună pe h\"

O mica observatie: \"genius\" nu \"genious\"

Cu respect,
Marius

Un text scris tragand pe nas drogul iubire, dar intr-o realitate a efectului dilatat. Cumva ai scris acest text cand ascultai Pink Floyd? - se vede, printre cuvinte, urma de \"Comfortably Numb\"!

Mi-a placut!

Marius

Lasand de o parte faptul ca e poem de dragoste, nu are cum sa fie \"Discutând despre ochii tăi verzi / E gălăgie mare în subconștientul meu\" - poate a vrut sa zici \"E gălăgie mare în conștientul meu\", pentru ca e o mare diferenta intre subconstient si constient.
\"Amical\"!

Foarte nostima poezia.

Mi-a placut insiruirea alerta de imagini comice, dar unele dintre ele tind spre o realitate crunta care sta sa fie gasita in multe parti ale Romaniei noastre dragi (atat in tara cat si in afara ei). Textul este vesel, colorat, te tine cu sufletul la gura pana la final si toate acestea dincolo de \"chibzuinta\".

Mi-a placut enorm ultima strofa - Smart!!!!!

Felicitari Felix!

Marius

Un poem scris cu sufletul la gura, in graba unui \"tic tac tic tac\" dintr-o \"groapa comuna\". Curgere fluenta, placuta, muzicalitate si foarte vizual.

Eu unul, nu stiu daca am dreptate, cred ca acest poem este structurat astfel: prima strofa este de fapt continuarea celei de-a doua - incepi cu un \"efect\" si termini cu o \"cauza\".


In sfarsit am citit ceva placut si bine gandit astazi.

Cu stima,
Marius

Acel \"d\" in plus de la \"adidas\" a fost pus intentionat, pentru ca eu unul nu am auzit vreodata de \"addidas\" - poate o fi vreo firma (chinezeasca) tribut la \"Adidas\". Iar daca e pus intentionat, ce insemnatate ar putea sa aiba?

Drumul prin viata prezentat intr-o insiruire de imagini consistente ochiului cititor. Foarte vizual, foarte intens trait si inevitabil simtit, amintiri placute si pline de nuanta \"sepia\" intr-o reflexie a vremurilor placute.

Plecarea spre munte o vad ca o trecere spre un nou nivel, spre o noua lume interioara care schimba foarte diferit clipele de dinainte stiute. Apoi observ o pauza de incercare a norocului, de testare a destinului sub forma unor aruncaturi de zaruri dinaintea ultimului plan - cel al ospatului final printre pasari care tind sa cred ca nu sunt altceva decat corbi (si totusi niste personificari ai celor care te-au cunoscut) cu tot cu semnificatiile lor mitologice.

As vrea totusi sa te intreb daca \"aman aman\" face referire la \"Undying Lands\"?


Cu stima si respect,
Marius

\"Asfalt\" nu \"astfalt\" si \"adidas\" nu \"addidas\"

Cautarea de sine intr-un Univers poetic incepe din viata. \"Ciobul de viata\" reprezinta stralucirea sufletului - prin reflexia sa se pot observa foarte multe idei, sentimente, clipe scrise in sticla sa cu fiecare foton, fiecare inmormantare a secundei trecute.

Urmatoare expresie mi se pare superba: \"știu doar că m-am agățat de un trup / acolo unde umbra colorează pământul\" - exprima exact amprenta cu care ne nastem si pe care o luam cu noi in mormant, semnifica realitatea.

Si in final, intr-adevar capatul incepe din fiecare din noi.

P.S. Nu stiu de ce acest text a ajuns la atelier, si mai ales dupa doua zile in care a stat in texte recomandate. Dupa cum ati spus, ar fi bine ca cel ce va pus textul in atelier sa fie suficient de barbat/femeie si sa isi sustina baza acestei modificari. In plus, aceasta poezie in nici un caz nu merita sa stea in atelier. Cumva aveti vreun sablon domnilor editori, cu ajutorul caruia verificati textele postate.

Pe zi ce trece vad tot mai multe texte foarte bune bagate in atelier. De ce?

In final, Domnule Dume tin sa va felicit pentru aceasta capodopera.

Cu stima,
Marius

Ioana, cred ca nu e nici un gol dincolo de cuvinte – mai degraba plin de imagini

Eu unul vad un text inchegat in pitoresc, plin de traire intensa, un sirag de imagini derulate rapid pentru a crea un film de scurt metraj derulat de cuvinte si inteles de creierul mereu uimitor, iar fluxul e acelasi pana la sfarsit cu exceptia unei treceri bruste dintr-un plan intr-altul:

„băă, de ce-o lași să vâslească, băă? urlă de pe mal doi moldoveni invidioși.
rahat, întotdeauna femeile trebuie să vâslească; le place asta. chiar și fetițelor.”

O zi in plina zi de targ in descrisa minutios, unde oamenii vin sa faca negot. Textul aduce pe alocuri ideea unei romanii colorate ramase in urma, cu securitate, cu Europa libera. Totusi textul imi mai aminteste un pic si de emotionalul si ziua de targ asemeni morometilor.
Totodata, observ ca ai prins foarte bine spiritul moldovenesc, vorba cu tot cu alinturi dar si respectul fata de Dumnezeu: “Gicu, termină odată! Hai sî ni fașim rugăciunea.”, sarbatorile: „și porunci să vie borcanul ăl mare cu miere, ca să moaie toți castraveți în el”.

In final, acest text imi aduce aminte de o copilarie aproape similara cu clipele pe care le-ai descris tu in acest text Felix, mai ales in zona Moldovei (eu sunt moldovean, si aceste descrieri ma duc cu gandul acasa, la locurile natale).

Sincere multumiri,
Marius

Intr-adevar, lasand toate la o parte totul, acest text iti aduce aminte de copilarie, de vremurile bune in care mergeam si eu cu baietii la furat fructe verzi si coapte din copaci, si iesea cate un batran cu o nuia, si ne fugarea. Dupa cum zice domnul Vasile, acest text iti aduce aminte de copilarie, iar dupa cum zice domnul Gelu, daca nu ai avut o astfel de copilarie atunci nu poti intelege acest text Alberto.
Chiar si repetitia \"trei baieti\", pe mine unul m-a dus cu gandul la o idee asemanatoare cu cea a unor poezii ale lui Nichita Danilov.
Alberto, sfatul meu este sa treci inca odata cu vederea pe propriile tale texte, ca am vazut ca au foarte multe greseli de ortografie (probabil de la tastat in repezeala) si in plus stai linistit tu ca am vazut eu ce fel de poezie scrii tu - multe din textele tale chiar nici nu merita sa treaca de atelier, dar na ... tu nu vezi decat problemele altora, \"amical\"!

Gelu, eu unul tin sa multumesc pentru ca ai scris acest text pentru ca mi-a scos la lumina amintiri foarte placute, si cred ca asta e si idea unui text - sa vezi ca a transmis propriile amintiri si emotii, cititorilor.

Cu simpatie,
Marius

Frumos!
Cititind acest text am gasit ca a fost scris atat de calm incat zgomotul pasilor se intinde intr-o stereofonie blanda. De fapt, textul incepe cu ideea unei nelinisti ca apoi sa revina tacut, calm; sugerand astfel ideea de liniste interioara. Mai mult, parerea mea este ca acel oras se afla doar in suflet si in minte iar locuitorii sai sunt dati de temeri, de emotii interioare ... de ganduri.
Ce am obervat altfel este ideea figurilor de ceara, care dupa parerea mea nu pot rezista la lumina soarelui - se pierd cu trecerea timpului chiar daca trec intr-un sir infinit: zi-noapte.
Casa si gradina cu flori imi dau sentimentul de bine, de uitare a negativismului si aduc o aroma superba - poate si din cauza reginei-noptii care imi sugereaza ideea de vizual!

Mi-a placut foarte mult, in special pentru ca e foarte calm.

Marius

Mulțumesc foarte mult Dana pentru vorbele oferite și pentru decrierea făcută. Mă bucur că ți-a plăcut și într-un fel toate aceste asocieri se datorează faptului că am scris acest poem în timp ce ascultam melodia cu pricina. M-am lăsat inspirat un pic si de Dali, la crearea acestui text.

Mulțumesc mult și apreciez vizita ta!

Numai bine

Nu pot sa zic decat ca textul este foarte auditiv si vizual. Toata traiectoria are loc intr-un fel eliptic, nu circular pe baza memoriilor materialiste care se intrepatrund cu traiectoria trenului. Cand am citit acest poem gandul mi s-a ascuns undeva in trecut, creandu/mi la nivel de mental imaginea unei epoci mai vechi, cu trenuri vechi, cu un ziar sub nuanta sepia si tigari copilaresti care ma fac sa ma gandesc la gumele de mestecat de demult in invelis de tigara parca. Frumoase amintiri!

Ce mi-a placut foarte mult este simplicitatea unui adevar logic \"e foarte ușor să pleci/e mult mai greu să te întorci\"

felicitari pentru text si pentru fosnetul unor amintiri

numai bine...