Marius Surleac

George, te înțeleg foarte bine și știu la ce te referi. Ca să fiu mai bine înțeles, e doar mișcarea unui singur plan, depinde de felul cum vizionezi tabloul, și doar o singură idee principală.

E foarte frumoasă și varianta ta, dar nu dispune de viziunea pe care o am eu în minte! O să îți explic eu mai pe îndelete, cândva, ce e cu acest haiku, și cu ideea sa de bază.

Cu prietenie,
Marius

Doru, bucuros de trecere!

Mă bucură să aud că ai găsit ceva dincolo de cuvinte, cămara ascunsă cu lucruri neștiute.

O să mă gândesc la observațiile tale și voi încerca să modific ultimile două strofe.

Cu prietenie,
Marius

Da Doru, ma gândisem și eu inițial la partea cu gonitul ciorilor dar la începutul textului, dar am zis că na, diverse. Dar varianta ta de final se potivește de minune Doru!

George, ai perfectă dreptate, după cum am spus mai sus lui Doru eu inițial l-am scris altfel (așa îl am in calc meu) și l-am postat cum este ca să elimin verbul, chiar dacă el merge la prezent sau gerunziu.

O să fac modificarea, să vedem.

Vă mulțumesc amândurora, Doru, George!

Cu prietenie,
Marius

George, în primul rând mulțumesc de vizită.

În al doilea rând toate trei versurile sunt strâns legate între ele, iar ultimul vers reprezintă exact concluzia la primele două. Soarele în lan reprezintă apusul, totul ține de vizualizare, iar greierii se află tot în lan, într-un plan mult mai apropiat decât soarele (din nou vizualizare), că dacă ei ar fi prea departe nu și-ar mai găsi rostul în poezie și nu s-ar mai auzi. Ambele, vestesc lăsarea nopții.

Mă bucur că ți-a plăcut în mod special haiku 6.

cu prietenie,
Marius

Victor, eu cred că ai bătut gura degeaba, că nu priecepe; dacă nu pricepe nu pricepe, asta e.

Alexandra, lasă dumitale definițiile fără noimă și nu mai fă comentarii offtopic, că am observat că majoritatea celor de pe site se plâng de tine și de comentariile care nu au legătură cu ideea textului.

Ca să mă leg de acest eseu și să îmi apară comentariul nu ca \"offtopic\" - așa, ca să poți să-l citești și tu, eu îți sugerez să citești \"Critica rațiunii pure\" - Kant, după cum și Victor a amintit și binențeles domnul Manolescu.

Până atunci nu mai fa comentarii jignitoare în subsolul unui text pe care nu l-ai înțeles deloc. Dacă nu înțelegi mergi te rog mai departe și comentează acolo unde înțelegi Alexandra.

Mulțumesc și cer scuze domnului Manolescu pentru această a intervenție.

Marius

Silvia, mă bucură foarte mult lectura ta și opinia despre text. Nuferii deschiși aici au mai mult sensul de puritate a naturii, inelele de pe suprafața lacului sunt de fapt undele circulare pe care țânțarul de baltă le face la interacțiunea cu apa; dar face de asemenea trimitere și la forma nuferilor, la interacțiunea acestora cu apa și formarea undelor. Inelele semnifică comuniunea din mai multe puncte de vedere (asta am lăsat la aprecierea cititorului, la imaginația sa și uite că tu ai observat una dintre comuniuni).

Mi-a plăcut foarte mult și părerea ta și felul cum ți-ai imaginat acest haiku.

Mulțumesc și onorat!

cu prietenie,
Marius

Văd textul ca pe o vizionare a trecutului viitor, un pic de tentă Cusanus-iană raportată la viața de zi cu zi, foarte dezvoltat prin tablouri; \"renunțarea\" spre un nou început (aici mă duce cu gândul la calea aleasă de Siddhartha în trecut).

Excelent!

Felicitări Dana!

cu drag,
Marius

Să fie oare vorba despre glanda pineală unde sufletul șade, conștiința superioară a interiorului; să ne privească cumva Shiva; sau ochiul dumnezeiesc? \"Nimeni\" cred că se referă la spațialitate, ca un ecou al unui țipăt lăuntric.

Mi-a plăcut!

cu stimă,
Marius

Un text calm și sentimente ascunse, exiști dar pentru o singură persoană. Oricum, cum a zis și Maria, varianta engleză sună mai bine, mai adânc.

Felicitări Adela!

cu pritenie,
Marius

Foarte plăcut. Acum textul este vizual iar ideile se leagă mult mai bine de imaginația cititorului. La fe și cu celelalte două. Felicitări Ela!

Marius

Doru, bucuros de vizită. Poate rândunelele sunt singurele care-și fac cuiburi, nu știu și nici nu m-am interesat - aici e doar o relatare, o observație, ca un plan principal cu două secundare. Binențeles știu că sunt mai greu de scris decât par.

P.S. M-am uitat și pe pagina ta și într-adevăr sunt reușite și mai am câteva păreri dar e mai bine să discutăm pe ID meu de mess pentru a nu transforma aici pagina de comentarii în forum.

Cu prietenie,
Marius

Iată că mai e cineva pe acest site care scrie despre Heisenberg, nu sunt singurul neînțeles. :))

Am citit textul și mi-a plăcut felul cum jonglezi cu planurile; fiecare \"cuantă\" din cele patru își are propriile caracteristici bine structurate sub aceeași cantitate de lumină critică. Greșeli voite de ortografie asemeni caracterului celeilalte persoane. Textul trece rapid de la un plan la altul, de la o idee secundară la alta, de la o stare de spirit la alta. Principiul nedeterminării (incertitudinii) al lui Heisenberg pare să-și înfingă rădăcinile în caracterul nedeterminant al acestor conversații de mai sus, ale părerilor împărțite și diferite, un pic neclare care se balansează dintr-o parte în alta: dacă în primele două, una din \"cuante\" este mai clară decât cealaltă, atunci în următoarele două situația se schimbă un pic. Nedeterminarea vine din această jonglare, fără a avea vreun plan perfect descifrat.

Niceee!

Cu prietenie,
Marius

\"Simplitatea este mai periculoasă decât estimați, e cheia pentru renunțarea facilă la un mod de gândire\" - exact, aici aveți perfectă dreptate și susțin acest lucru.

Simplitatea de fapt este de o complexitate covârșitoare dacă stăm bine să ne gândim.

Cu stimă și respect,
Marius

Da, un text scris bine și foarte concis, după cum și Gorun a scris mai sus. Simplitatea nu este întotdeauna cea mai bună soluție pentru că îndreaptă totul spre banal, spre plictiseală pentru ca în final să ajungi să nu îți mai placă și să dorești ceva mai complex - toate ca într-un cerc perpetuându-se la infinit.

Rebeliunea nu face decât să mai agite praful, ca o ultimă zvâcnire.

Mi-a plăcut ideea abordată.

Cu pritenie,
Marius

Bucuros să vă am prezența pe textul meu. Mi-a plăcut istorisirea dvs și vă mai aștept cu mare drag. Remiza e punctul cheie. :))

Cu stimă și prietenie,
Marius

Probabil că ar ieși un text bun numai pe ideea asta. Vom vedea.

Mă bucur că ți-a plăcut.

Marius

Parerea mea este că nu pot schimba un text într-atât de mult pentru a avea o nuanță cât mai poetică. \"Poetică\" e ceva relativ și depinde de la un individ la altul. Textul poate fi aprobat în funcție de cel care îl verifică, sub lentila subectivității. Dacă îl modific prea mult până va fi aprobat, atunci asta înseamnă că textul mi se va asemăna mai mult cu stilul celui care îmi aprobă.

Mai mult de atât nu am ce să fac la acest text, dacă modific mai mult își pierde din insemnătate ideea mea și stilul meu.

Asta e părerea mea despre modificat fără a avea vreun sfat de la cineva mai bun decât mine, care are mai multă experiență.

Domnule Nicolae, ați observat foarte bine: e vorba despre dansul unei femei, iar frunzele uscate poate sunt statice din cauză că nu le-am atribuit niciun verb, e de la sine înțeles că prin dansul femeii acestea se vor pune și ele în mișcare dar în planul principal este doar dansul femeii. Ambele imagini au legătură - totul e creat ca o focalizare pe două planuri.

Carmen, nu am avut cum să dezvolt ideea pentru că dodoitsu este o poezie cu formă fixă, niponă, face parte din categoria genurilor haiku, tanka, haibun cu regula de 7-7-7-5 silabe.

Vă mulțumesc din suflet pentru lectură și pentru păreri.

Vă mai aștept!

Cu prietenie,
Marius

Alexandra, nu pot sta să urmăresc felul cum îți bați joc de un text excelent. Dacă nu înțelegi acest text e problema ta - nu îl mai citi. Dacă vei sta să gândești un pic vei observa că textul spune foarte multe iar ideea textului se găsește atât în titlu cât și în interiorul acestuia. Problema postmodernismului este doar o parte din text tratată de domnul Manolescu.

Mi se pare jalnic totuși să vii cu afirmațiile de mai sus și să începi să spui ce ai citit tu despre postmodernism.

Domnule Gorun țin să vă felicit încă odată pentru conținutul de calitate al acestui text.

Cu toată stima și respectul,
Marius

Eugen, bucuros de trecere și mulțumesc!

Relația dintre primele două cu ultimul este un fel de cauză-efect - astfel ultimul vers este cauza celorlalte două. Dacă ne gândim la vizualizarea acestui haiku, vom găsi că bătăile din aripi ale unei păsări pot provoca curenți de aer care să miște frunzele sălciilor care aproape ating apa dar și mici valuri la suprafața apei. Asta e ideea că eu mă axez foarte mult pe partea de vizualizare

Cu stimă și pritenie,
Marius