Jucând șah cu un înger

Noaptea trecută, chiar înainte de a merge la culcare, am văzut o lumină scânteietoare care a trecut parcă prin pereți și s-a oprit exact în fața mea. Era prea evident că de fapt nu era un vis. În momentul imediat următor am țipat și am încercat să mă ascund, cu tot cu minte și haine ... am sărit în necunoscut, unde clipa nu mai are formă iar spațiul nu mai curge. Transpirația întregului corp s-a scurs pe podea, simțind-o rece sub picioarele goale. Cu ultima suflare am pus mâna pe o beldie cu care să lovesc în centrul acelei lumini, să o disip. Exact când să lovesc, ceva ciudat parcă m-a înțepenit, fără a simți durere, fără posibilitatea de a-mi mișca picioarele, mâinile și capul. Pe chipul meu se putea vedea-n oglinda luminată o ură nebună amenințătoare, dinții încleștați și spume de furie în jurul gurii. Deodată, lumina dispăru iar în schimb, din nimic, a apărut un înger. Forța ce capturase întregul meu corp a fost învinsă și am căzut moleșit. După câteva minute de inconștiență m-am trezit și mare mi-a fost mirarea să aflu că îngerul care stătea pe scaun, trăgând sățios din trabucul pe care nu-l terminasem cu o seară înainte, era de fapt îngerul meu păzitor, același înger despre care am auzit în poveștile de adormit copiii! „Ce naiba?” – mi-am zis, și cu ultima forță am vrut să-i sparg capul, dar m-a oprit pentru a doua oară transformându-mi nuiaua în cenușă. S-a ridicat, un pic nervos, și a venit spre mine într-o frântură de aripi. „Liniștește-te (mi-a explicat), trage aer în piept și apoi dă-i drumul afară ușor (ca în cântecul acela de la Dream Theater). După aceea putem sta jos să discutăm, da?!” M-am gândit că visez, și nicidecum că vorbesc cu o ciudățenie de înger. „Bine atunci, să vorbim!” (poate va spune și el ceva plăcut și voi scăpa repede). Am făcut câțiva pași și ne-am așezat pe canapeaua prăfuită. A început să-mi spună că a sosit timpul când nu mai poate să-mi fie înger păzitor (reguli de la Dumnezeu – atunci când îți termini contractul ai posibilitatea să îți alegi altă ființă umană). În acel moment, o concluzie m-a lovit drept în creștetul capului. Era clar că în astfel de momente există două posibilități: ori ai murit (ceea ce mi se pare mai plauzibil), ori acel înger a băut ceva și a început să se certe cu mine din cauza faptului că îi provoc numai necazuri, și nu mai poate accepta un astfel de comportament deplasat. L-am întrebat apoi ce s-a întâmplat de fapt și mi-a spus că am murit iar sufletul meu întâmpină o problemă cu locurile libere din Rai și din Iad (locuri unde sufletele celor morți merg, în funcție de cartea de vizită a fiecăruia). „Da, dar nu se mai poate face chiar nimic? Nu vreau să ajung în Iad din simplul motiv că am probleme cu inima, am tensiunea ridicată și...” (cu siguranță nu va crede o bazaconie ca asta). „...Da, de fapt chiar există o posibilitate!” – spuse, cu un zâmbet sadic, îngerul. În acel moment, mi-a venit ideea să-l întreb despre ce este vorba iar imediat mi-a întins o bucată de hârtie, cu ștampilă în partea dreapta jos a paginii. „E un nou contract!” (m-am gândit). Am citit acea bucată de hârtie și mi-am dat seama că m-am înșelat – nu era contractul care mă gândeam că ar putea fi, dar era totuși un contract. Acest nou contract spunea că soarta mea va fi decisă după ce voi juca o partidă de șah cu îngerul – dacă voi pierde partida mă voi duce direct în Iad, iar dacă voi câștiga ... deschise-mi vor fi porțile Raiului. Am zis că e foarte bine și accept, dar îngerul (cu un zâmbet murdar, obraznic) îmi spune că el a câștigat câteva secole la rând Campionatul de Șah al Raiului și Iadului. În acel moment mi-am spus că totul este de acum încolo în zadar. Am început marele joc universal – am avut un început în forță, i-am mâncat câțiva dintre pioni, i-am capturat regina, i-am zdrobit unul dintre turnuri; dar el a întors cursul partidei și a revenit precum pasăre Phoenix din cenușă, spărgându-mi o mare parte din piesele mele. După câteva ore de joc, partida ajunsese la un sfârșit: era Remiză! A început imediat să-și smulgă penele din aripi, să lovească masa cu putere și să țipe: „De ce Doamne?” De cealaltă parte, eu eram un pic surprins și l-am întrebat ce se va întâmpla de acum încolo, deoarece acest tip de rezultat nu era stipulat în contract. Cu supărarea și necazul citindu-i-se pe chip, mi-a spus că-mi voi reveni din comă iar el va fi îngerul meu păzitor pentru tot restul vieții. Apoi m-am trezit cu niște chirurgi în jurul meu, o lumină mare, rotundă și o voce: „Foarfece, pensetă și cinci miligrame de morfină...”