Marius Surleac

Niceee!
Suprarealism-subrealism - surprind aceelași tablou. Am observat ca \"leamne\" e intenționat folosit, totul se rezumă într-un fel la monotonie, sugerată chiar și de \"clit\" de cărți, articole, etc. Încercarea de a găsi sens din nimic, detașare de real, meditația și apoi revenirea cu picioarele pe pământ până la un anumit nivel: \"am uitat să pun leamne în foc și cafea în ibric.\"
Un fel de proză poetică!

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Ok! Ioana mulțumesc din nou. Da, acțiunea este că nebunul fiind nebun începe să se spele pentru prima oară în ploaie fără să fie deranjat de ceilalți de pe lângă el, cum i-ar sta bine unui om normal. El face acest lucru cu grație, pentru că în astfel de cazuri există \"grație\". Mă bucură că îți plac paradoxurile. Cu prietenie, Marius.

Călin, bucuros de trecere și de semnul tău de lectură. Mă bucură că ți-a plăcut. Ai dreptate cu noul început - dar într-o altă manieră: nu poți ști la ce se gândește nebunul când folosește acel săpun. Poate că il folosește doar să se spele, dar dacă el (în mintea sa de nebun) îl folosește pentru a spăla păcatele? Sau poate pentru nebun săpunul reprezintă altceva. Eu încă nu am spus în text că se spală.

Pe lângă faptul că v-am spus două dintre mesaje, am lăsat ca cititorul să mai găsească altele - e un text maleabil, în mișcare (\"clișeu mobil\") din care fiecare poate trage o anumită concluzie. Multumesc Călin și te mai aștept.

cu prietenie,
Marius

Ioana, mulțumesc pentru aprecieri. Oricât ar fi lumea de prozaică, se pot scoate mereu elemente descriptive cu sens, expresive. Clișeu de ce, ce element oferă ideea de clișeu? Mă bucur dacă ți-a plăcut și te mai aștept.

Cu prietenie,
Marius

O hiper-dezvoltare a simțurilor datorită lipsei acute de zgomot, totul e ca noapte a, ca apoi ochiul să observe mai adânc universul, totul se face în liniște, pe furiș chiar - până spre dimineață când totul este luat de la capăt. Din nou eleganță, liniște sufletească deranjată un pic de \"tresăririle ne cheamă ca o lebădă\". Prima strofă mi se pare cea mai vizuală, cea mai expresivă. În strofa a doua totul devine un pic difuz, dar atrage cititorul spre a descoperi ce se ascunde dincolo de ea. A treia sugerează o stare de confort. Ultima strofă e veselă, implică bucurie și împăcare.

cu plăcerea lecturii,
Marius

Îmi place la nebunie textul de față. Un poem bine construit, pe cât de vizual pe atât de bogat în sugestii, și calm și alert într-o alternare cursivă, romantic dar cu un altfel de romantism - îl văd mai bine ca pe un poem religios cu adânci însemne care țin de divinitate.

Excelent!

Cu plăcerea lecturii,
Marius

Da, un haiku reușit, foarte vizual care surprinde atent peisajul. Varianta engleză e la fel de frumoasă. Mi-a plăcut!

cu prietenie,
Marius

Doamna Maria, vă mulțumesc mult pentru apreciere și mulțumesc și celor care m-au votat pe romanian kukai. O să continui să scriu, prin exercițiu și lectură ne putem îmbunătăți calitatea textelor.

Cu stimă și respect,
Marius Surleac

Dan, aceasta într-adevăr este o lecție bună de haiku, iar părerile domnilor Moldovan și Atanasiu (care de altfel au vechime în acest domeniu) întărește textul de față și ideile, regulile unui haiku. Am urmărit și ideea constructivă a domnului Cornel referitor la comentariile pro/contra haiku, și mi se pare foarte ok ca atunci când un haiku este contestat să venim cu argumente.

cu o lecție bună pe ziua de azi și cu plăcerea lecturii,
Marius

Liviu, da - ai dreptate că rima nu prea merge la versurile lungi și în cazul de față am vrut doar să ofere un pic de ritm, ca să aibă fluență și să se potivească cu ideea.
Din această cauză și numărul silabelor alternează după un anumit ritm impus (după cum am amintit mai sus lui Eugen). Mă bucură această opinie și părerea că sunt pe drumul cel bun.

Mulțumesc!

Cu stimă,
Marius

Eugen, bucuros de semnul tău de lectură și apreciez toate cuvintele frumoase pe care le-ai \"asezonat\" la conținutul poemului de față. Mă bucură mult că prinzi partea vizuală din fiecare text al meu. La partea de prozodie, cred că ai observat aranjamentul și ideea pe care am mers, de paritate ;). Romantismul acela are mai mult tente de suprarealism. Știi foarte bine că îmi place suprarealismul din toate punctele de vedere (pictural, poetic, cinematografic, etc.)

Mă bucur că ți-a plăcut Eugen și mă încântă trecerea ta!

Cu stimă,
Marius

Vasile, aprecierea ta nu poate decât să mă bucure și să mă îndemne să merg mai departe - încep să cred că intru pe drumul cel bun și-mi îmbunătățesc calitatea textelor. Euphony - da. Ai surprins foarte bine ideea de suprafață, de detașare. La fel și clar-obscurul! La partea cu anticariatele - am vrut să sugerez două imagini: pe de o parte esența unui anticariat expus mai bine în planul apropiat; pe de altă parte schița unui restaurant de modă veche care dispune în vitrină de elemente vechi, tip anticariat iar ochii sunt ațintiți spre mesele pline de bucate, unde se poate găsi o gustare caldă - în contrast cu atmosfera de afară. Ambele situații cuprind tânjirea, resemnarea, etc.


Într-un final, mulțumesc mult iar semnul tău înseamnă enorm pentru mine!

Cu deosebit respect,
Marius Surleac

Doru, mă bucură foarte mult că ai surprins melancolia și vizualul de dincolo de cuvinte. La asta mă aștept din partea cititorilor - să poată vizualiza dincolo de cuvinte, și se pare că și Corina a prins tabloul. Mulțumesc Doru!

Corina, mă bucură trecerea ta și cuvintele frumoase pe care le-ai \"pictat\" aici. După cum am spus mai sus, lui Doru, sunt bucuros că poemul de față a avut acest efect asupra voastră. Mulțumesc Corina!

Mulțumesc prieteni!

Cu prietenie,
Marius

Un text bine structurat care m-a ținut strâns până la sfârșit. Discursul epic mustește de descriptiv, foarte bine scris, elegant, fără a depăși limitele bunei narațiuni și a trece într-o cu totul altă parte lipsită de sens, după cum se găsește la mulți scriitori ai zilei de azi.

Discursul despre internarea la azil îl văd ca pe o variantă un pic mai modernă Moromeților, cu trăsături asemănătoare a personajelor de unde poate reieși foarte bine caracterul avar, invidios al norelor („Păi, nu prea e bine, sări Lucreția, soția lui Florin, nu e bine tată socrule, că stăm cu o rablă de mașină la poartă și ne gândim cu groază că iar vine iarna, n-avem cauciucuri, bateria iar ne va obliga să facem hei-rup pe drumurile înghețate”/ „Da, zise iar Steluța, căreia se vedea de la o poștă că această situație nu-i convenea deloc și căuta nod în papură din orice”), care au o putere mai mare a cuvântului asupra barbaților slabi de înger – cât și a propriilor copii care se lasă ghidați de setea de bani și uită ce noțiunea de „omenie”; ei uită de dragostea de părinte în scopul atenției pentru detalii gen mașină și alte chestii neimportante („Păi, numai voi, interveni Gelu, numai voi ? Hârbul meu ce cusur are? - Tu ai Fiat, bă, frate-meu, îi răspunse cu ciudă Florin”).

De altfel, continuând cu cititul îmi aduc aminte parcă de Hagi Tudose („Da, dar să vedem cum facem...unele luni au 30 de zile...altele 31... februarie...vedeți...cine nimerește februarie, este câștigat față de celălalt, care îl ia pe martie în piept cu ditamai 31 de zile...”) – care de altfel se potrivește într-o oarecare măsură trăsăturilor propriilor copii, care parcă îi așteaptă moartea, să scape de el și să intre în posesia a ceea ce era cel mai important: banii („În trei săptămâni câte trecuseră de la mutarea sa nu schimbaseră cu el mai mult de câteva vorbe. Nu intraseră niciodată în camera lui, să-l întrebe de vorbă, de sănătate. Mai mult, stabiliseră, cu o hotărâre care-l duruse la vremea respectivă pe Spiridon, că nu pot lua masa împreună.”).

Respectul pierdut al copilului față de părinte este bine evidențiat prin diverse fragmente din care voi enumera: („Steluță, să-i oprești și lui ăl bătrân o bucată de friptură...ceva...acolo...Că trebuia să-i închizi geamul, când ne-am apucat de grătar” / „Amândoi izbucniseră într-un râs înfundat, râs care-i încrețise pielea și părul pe mâini lui Spiridon”). De altfel, destinul său este personificat, este privit ca pe un „jucător de poker parșiv”. După ce are parte de un tratament jalnic din partea primului fiu, la al doilea primește exact același tratament.

Pot să spun că partea cu câștigul la Loto este cât de cât previzibilă și în aceeași măsură, lăsarea averii sale nepoților – care de altfel sunt singurii care nu au avut contact cu banul în măsura în care au avut-o părinții lor și au sufletul mai pur, mai blând. Dar per total mi-a plăcut la nebunie.

Sfârșitul este extraordinar, de o sensibilitate ieșită din comun, de un firesc excelent și surprinde o realitate atât de dură încât eu unul nu aș dori nimănui să ajungă într-o astfel de situație.

Am totuși o scurtă obiecție: „probleme cu educația, cu școala...nu știu dacă vom putea avea grije de tine...” – cred că ar fi mai ok să utilizați aici doar „grijă”.

Pot spune că închei această seară citind un text extraordinar.

Cu stimă,
Marius

Two \"alternative\" meanings! - pulsul din titlu se simte din plin în cadrul poemului, nerăbdarea, agitația mentală, balansul în găsirea unei soluții de unde iese și al doilea \"meaning\". Intensitate.

Cu prietenie,
Marius

Silvia, din nou bucuros de trecere și de semnul tău de lectură. Ai dreptate referitor la păcate, este și o oarecare percepție a fatalului, dar percepția din titlu se referă oarecum la altceva - mai sunt câteva puncte cheie în plus în poemul de față, de care mă leg.

Mulțumesc și te mai aștept - steaua ta se potrivește de minune lângă cea a lui Teodor! :)

cu prietenie,
Marius

Teodor, mă bucură să aflu că ai această părere despre textul de față. Nu e nevoie de nicio stea - semnul tău de lectură înseamnă mai mult decât atât, și mai ales steaua ta de suflet strălucește deasupra acestui poem. Mulțumesc pentru semnul de lectură! P.S. - în acea groapă se adună rănile tuturor.

cu stimă,
Marius Surleac

Îmi place această dualitate, intensitatea dusă până la limita simțurilor (extra)senzoriale, descriptivul. Niceee! Totuși nu am înțeles ce vrea să însemne \"fars\" - probabil s-a dorit a se scrie \"farce\", ca să se păstreze ideea textului.

Cu stimă și plăcerea lecturii,
Marius

Ce bine zici Traian. O notă pe cât de descriptivă pe atât de ironică, despre țara în care legea nu are putere, în care fiecare face orice, după cum îl duce capul mai prost. Notițele acestea ale tale sunt doar o parte infinitezimală referitor la tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi în această țară - păcat de minunile, de locurile extraordinare pe care le are această țară.

Mi-a plăcut această răzvrătire.

cu prietenie,
Marius

Părerea mea este că nu ai de ce să renunți - ele ca întreg sunt o experiență de viață, le-ai alocat un timp de scriere, cititorii au interacționat cu ele - astfel și-au creat o poveste a lor, au rămas în mințile noastre, au devenit amintiri, etc. Întodeauna scrisorile rămân!

Marius

Timpul trece mai repede cu fiecare zi pierdută, e într-o continuă accelerare spre o infinitate de sfârșituri. Totul se schimbă iar lumea de azi nu va mai fi la fel cu cea de ieri, sau cea de mâine.

Mi-a plăcut și acest poem din seria scrisorilor pentru Mutti, ca de altfel toate celelalte, precedente.
Pot spune că adunate, dau o amplă filosofie, o experiență de viață. Chiar dacă ele par simple scrise, mesajul este unul complex și în plus au o culoare aparte care atrage ochii cititorului și-l țin strâns.

cu drag,
Marius