Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ciulini

2 min lectură·
Mediu
luntrea e un consemn pentru a renunța dintr-odată
la tremurul schimbătorilor de bani. traversezi o zi fără luciu
și degetul mușcat al epilepticului îți arată cât ești de părăsit.
nu ai decât să sângerezi cu lacrimi când iubești:
înoți în mijlocul unei mări care trece prin tine toți peștii
cu grija pescarului față de mreje. pe plajă copiii te uită afară din joc
pentru că nu poți ridica glasul. și strigă acum din toți bojocii,
iar tu te umpli de ciulini încercând să-i ajungi. nu ai de ce
să te temi: Dumnezeu e aici și umple moartea de strălucire.
numai ce-ți aduci aminte, pe rând, de cei care ți-au ucis
indiferența, și stai ore întregi, încălzindu-le numele.
e frig și noaptea nu-ți cere restul de sânge. ogarii mai păstrează,
o clipă, prada în răsuflare, înainte de a se șterge imaginea
stăpânului și a rămâne agățați cu dinții de țintă. toți acești oameni
care te-au atins odată revin. fiecare îți vrea dragostea neîmpărțită
și poți să lași aceasta să se-ntâmple. te țin în bătaia vântului
și nu vor să li se vadă urmele pe nisip.
călăuzele sunt mai puține acum decât căderile de teren,
argila nu recunoaște carnea, nici tasarea vertebrelor.
să treci ca un străin pe lângă cineva pe care-l iubești,
să iubești pe fiecare om pe lângă care treci ca un străin –
e o durere care nu se învață. lumina doar o împrăștie în vintre
ca pe o balegă hrănitoare.
075.857
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
242
Citire
2 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

florin caragiu. “ciulini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1804881/ciulini

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marius-surleacMSMarius Surleac
Îmi place la nebunie textul de față. Un poem bine construit, pe cât de vizual pe atât de bogat în sugestii, și calm și alert într-o alternare cursivă, romantic dar cu un altfel de romantism - îl văd mai bine ca pe un poem religios cu adânci însemne care țin de divinitate.

Excelent!

Cu plăcerea lecturii,
Marius
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Dumnezeu umple moartea cu strălucirea artificială a vieții, “cei care ți-au ucis indiferența” sunt loviți de obuzul ce împrăștie schijele urii și ale dragostei, “oamenii care te-au atins odată revin” și îți cer voie de a scormoni prin vintrele tale în căutarea luminii ce zace ca o “balegă hrănitoare”.
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Încerc să pătrund în dicolo-ul scrisului.Cred că văd, cred că încerc să văd:
-ideile: iubirea revine, este la început, este și la final, între se desfășoară plasele mării pline de peștii pe care-i văd ca pe ciulinii care se agață de tine cu aripioarele lor. Ai vrea să prinzi ceea ce ai vrea să prinzi ceea ce...
-imaginile: luntrea e un consemn, marea care trece prin tine toți peștii (te invidiez pentru asta), noaptea nu-ți cere restul de sânge, argila nu recunoaște carnea (tocmai ea!).
Sunt aici, alături de tine, chiar acum
Cu stimă
PP
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
multumesc pentru aprecieri, multumesc pentru ca imi sunteti alaturi.
0
Pe Florin Caragiu îl citești cu inima. Apoi prin aortă îți ajunge în creieri odată cu globulele pline de oxigen. Și acolo face lumină. De aceea simți uneori că îți bate inima în tâmple. Și trăiești mai departe în lume ca \"în mijlocul unei mări care trece prin tine toți peștii\". El vorbește despre treburi pescărești.

Pescarii cu aripi
se transformă în pești
și prind în năvod
oameni de apă.
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Florin,
am citit cu multa placere. intre sacru si profan, un text puternic, bine orchestrat, ritm interior, mesaj. felicitari!

retin, in mod deosebit: Dumnezeu e aici și umple moartea de strălucire.

cu prietenie,
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Călin: mulțumesc frumos pentru citirea cu inima în tâmple :)
Petrut: ma bucur ca ti-a placut, multumesc mult pentru incurajari

cu prietenie,

Florin
0