Notițe

fain autodicteul, urâtă țara

versul final închide corect la toți nasturii și dă eleganță de papion cu picățele

te-ai mișcat cu talent aici,

părerea mea, alta deocamdată n-am


salve

Tie ti-ar sta bine c-o palarie vanatoreasca, din aia cu pene si brosa, ochind cu arcul versurile nereusite.

Dintre toate notitele, de final sunt cel mai atasat; am stat mult (mult, in ce ma priveste;) sa-l aleg. Chiar merita sa fie acolo si e bine ca l-ai simtit.

In rest...fiecar epoate adauga cate ceva.

....si parcuri fara banci, idealuri calcate in picioare, orase fara copii, pensionari fara..(asta incepe o lista in lista!)..si linistea. un text care musca din realitate cu sete. Placut.
Regards,

Ce bine zici Traian. O notă pe cât de descriptivă pe atât de ironică, despre țara în care legea nu are putere, în care fiecare face orice, după cum îl duce capul mai prost. Notițele acestea ale tale sunt doar o parte infinitezimală referitor la tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi în această țară - păcat de minunile, de locurile extraordinare pe care le are această țară.

Mi-a plăcut această răzvrătire.

cu prietenie,
Marius

notite da, dar imi pare rau nu gasesc poezia.
cu stima

Corina- lista ramane deschisa, \"la purtator!\" Realitatea, vorba ta, asteapta sa fie \"muscata\"

Marius- Nu stiu cata revolta s-a strecurat, initial s-a vrut doar o constatare, restransa doar la imprejurimile Bucurestiului...locul de unde am extras materialul.

Mahmoud- poezia uneori se deghizeaza; desigur, aici nu e cazul din moment ce \"ori este ori nu este\". Imi pare rau daca te-am dezamagit

Traiane,
de ce am senzația că nici tu nu mai ai mult ...?

dacă tot e cu contribuții libere, uite una din partea mea: \"parafina pentru împachetări\". poți să pui contribuția asta după fiecare vers al tău.

dar dacă e să-mi exprim părerea, ei bine îmi joacă-n prin față sala de mese a unui azil de bătrâni, tocmai când s-a \"băgat\" ciorba-n farfurii. se aude doar leorpăiala și zgomotul ăla ascuțit al lingurilor în căutarea a ceva consistent. la sfârșit, cei care au avut noroc, scot un fel de mârăit, scrijelind oscioarele unei ghiare de pui.

hai: cuțu, cuțu, cuțu, curaj!

Adriane, de ce ai senzatia aceea? ;) Eu, cu atat mai mult, de unde sa stiu ce te-ncearca? Nu pot sa pun contributia la care te gandesti dupa fiecare vers fiindca, sincer, ar parazita intregul, transformandu-se in idee fixa.

Si apoi nu-i nevoie de mult curaj pt un Cutu sa faca giumbuslucuri pentru cateva oscioare. Pasajul cu azilul seamana cu Ivan Denisovici.