Marius Mitea

din indolență ne ratăm zilnic apocalipsa personală, alene zboară fâlfâie planează asupra-ne mândrețe de catastrofe aripile din colți sângerii de lupi peneturi heruvimice ne par a fi, ambrozie

pe la colțuri ciobite, senzațiile, vasile, netezind cu palmele-i zgumțuroase visul dă goldeanu’ al omenirii, sânii fleșcăiți, terminați în coadă de pește, ai sirenei crescând din palma onanistă a

sexul lui mircea întors pe dos, multiplicat piramidal pe pereții tavernei, mădulare pe invers străluminate verzui de display-ul cuptorului cu microunde. ai să râzi, dar toate astea mă lasă

sfârtecarea ruperea zvârcolirea vinului pârjolit de soarele amiezii-ncarcă văzduhul cu vibrații. păianjenii-mi umplu tăcut gura. c-o așchie de vodcă aș despica ceața cafenie și tărăganată ce ne

ieri ți-am zărit surâsul aninat de genele blonde ale sectoristului. fâlfâia zdrențuit și mima nepăsarea. vodca a escaladat pereții paharului și s-a târât șchiopătând prin beznă până în pod unde

verde și albastru cu wotan motto: ...căci Tatăl a trei frenezii surori Wotan este: inspirația poetului, furia războinicului și delirul șamanului.. într-un târziu vom

Plouă cu răzmerițe pe planetă Cu dumnezei mici și păroși Eternitatea mea secretă Am împărțit-o la strămoși Cad grindini poleite în iatacuri Cad crâșmele-n genunchi în catedrală E ceață în

uneori sintagmele prăbușite prin șanțuri se smulgeau cu zvâcnete apocaliptice dintre cotoare de verb substantive deshidratate adjective din care mușcau cu nesaț viermii cei

în preajma mea se gasesc multe chestii verzi dar și unele albastre în preajma mea se găsește, din când în când, preajma ta îmbucându-se una- -ntr-alta precum păpușile alea rusești în

acum când bezna cade-n genunchi asupra noastră rodind mugurii vulturilor ce ne-or ciuguli mai apoi ficații cirozați acum când răgazul dintre mine și imaginea ta se transformă-n lame ace și

răsuflarea lui poleită cu-argint vocea fremătătoare ochii îngenunchiați patetic- toate astea i-au trecut prin minte fără să lase urme. șarpele-ncremenise-ntr-o așteptare fluidă fără

l-au înmormântat acolo sub treptele alea mohorâte pe care pelerini umezi își târșâiau pașii coborând din creierul ei. peste veacuri i-au încolțit omoplații sternul clavicula împungând carnea

împăienjenirea umărului moale și alb și cald pietrificarea aurei și restanța la taxe - iar aerul din cameră se retrage din calea nărilor mele . cu muchia-nsângerat-a unui blues îți decupez

Plouă cu răzmerițe pe planetă Cu dumnezei mici și păroși Eternitatea mea secretă Am împărțit-o la strămoși Cad grindini poleite în iatacuri Cad crâșmele-n genunchi în catedrală E ceață în

uneori sintagmele prăbușite prin șanțuri se smulgeau cu zvâcnete apocaliptice dintre cotoare de verb substantive deshidratate adjective din care mușcau cu nesaț viermii cei

senzațiile s-au ascuns în codrii de la marginea inimii mele secetoase îngălbenite ca jivinele mărunte și gheroase . în catedrala părăginită într-o strană cariată copii străvezii și reci încropesc cu

ți-am lăsat la poartă acum o mie de ani un buchet de leoparzi pudrați pomădați parfumați fiarele s-au străvezit sub rafalele de vânt ce-au împrăștiat în cele patru zări duhoarea indiferenței.

Plouă cu răzmerițe pe planetă Cu dumnezei mici și păroși Eternitatea mea secretă Am împărțit-o la strămoși Cad grindini poleite în iatacuri Cad crâșmele-n genunchi în catedrală E ceață în

i-am conspectat bulbul rahidian i-am trecut apoi meningele pe curat, ea mi-a dictat multele-i glande, cutiuțe, săculețe, unele bizare eu i-am deșirat metodic retina în factori primi, conuri și

câtă carne, doamne, câtă carne, abatoare-ntregi abia zăgăzuite-ntr-un petec de mătase pușcării moi ce ne bântuie, ce-și scurg vesel, gratiile roz-unsuroase printre norii cumulus, nimbus și

oțelul lăncii ce mi-a străpuns odată coastele îmi bântuie astăzi arterele fremătându-mi vârfurile ascuțite ale nervilor, sticlind sălbatic în spatele retinei. cuvintele-mi miros metalic și umbra