Poezie
Metal
1 min lectură·
Mediu
oțelul lăncii ce mi-a străpuns odată
coastele îmi bântuie astăzi
arterele fremătându-mi vârfurile ascuțite
ale nervilor, sticlind sălbatic
în spatele retinei. cuvintele-mi miros metalic și
umbra mea retează arbuștii de pe marginea trotuarului
oțelul mocnește frenetic în ființa mea superbă
mă transform în ghilotină
013.295
0
O sa scriu si eu ceva cu titlul \"Metal de moarte\"-multzam de inspiratie.:)
mi-a placut, revin.
drag, Dana