Poezie
prea târziu
1 min lectură·
Mediu
senzațiile s-au ascuns în codrii de la marginea inimii mele secetoase, îngălbenite, ca jivinele mărunte și gheroase . în catedrala părăginită, într-o strană cariată copii străvezii și reci încropesc cu mâini tremurânde sacrilegii. peste orașul bântuit de muzee blocate-ntr-o eternă zi de luni se scurg sloiuri. mirarea s-a sleit în borcane iar ultimele fapte zac în cronici colbuite
aici chiar dacă vii acum o mie de ani
e
prea
târziu
002.339
0