apocalipsa proletară.8 ore

pe la sfârșitul secolului nouășpe, proletarii din chicago s-au caftit zdravăn cu ocârmuirea. de 1 mai. pentrua lucra 8 ore-ntr-o zi. vasile era intr-una din zilele acelea...

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 7)

sirenă. nasol. aerul din hală se cristalizează posac

în mici piramide albăstrui, oamenii

muncii își îndeasă conștiincioși

mădularele în strunguri, în freze-raboteze,

în bormașini, disperarea se condensează, tăcută

și rece, pojghiță deasupra

bălților de ulei

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 8)

prin rama de cornier ruginită unde fusese

odată intenția unei ferestre, năvălește

-n atelier, verzui-îmbârligat,

semnul fiarei de pe clădirea bancorexului.

în veceu, meșterul atodiresei mângâie

,năuc, sexul unui șarpe.

prin crăpăturile

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 9)

prin crăpăturile podelei țâșnește

aburcă spre podul rulant duhoarea

subțire a seminței Celui Nenumit,

rece și sterilă. într-un colț,

paraschiva își înfige vaginul în

mormanul de șpan, cioburi și

carbid. zâmbind tâmp.

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 10)

consiliul de administrație al societății se

dizolvă.

în acid. sus de tot, agățat de-un

neon, se zbate un pește-n agonie.

sindicatul împarte ,conspirativ,

cimitire volante “intră și dă-l mai

departe!”, cauza noastră e justă,

tovarăși !

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 11)

printre chitanțe, ștampile, pixuri, telefoane,

ambiguități, balanțe de plăți,

managerul cotârlea își despreună

burta transpirată de fesele

domnișoarei madeleine. el plânge.

e un animal trist.

ea zâmbește.

tâmp.

e zâmbetul paraschivei

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 12)

“a venit vremea, a sosit ceasul, se-apropie

sorocul...!” - are plete lungi și-ncâlcite, buze

palide, crăpate, bolborosește, are

veștminte largi ciudate murdare, e

desculț și unghiile-i de la

picioare agață cabluri electrice

spintecându-le.

lăcătușul gigi îl trimite după o

găleată de ștrom. râde. face cu ochiul

colegilor.

apoi își dă foc

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 13)

brusc pauza de masă își

înfige colții în trupurile lor.

halucinant, răzbate sunetul

de peste drum.

se-aude cum înmugurește vodca-n

stacane la crâșma lu’ nea ghiță.

se tace solemn.

vasile era într-una din zilele-acelea

(ora 14)

nu mai e scăpare, nu mai e salvare, nu

mai e. agregatele tac agresiv. personalul

TESA benchetuiește acompaniat de

zdrăngănitul aparatului de depistat

valută falsă. proletarii amenajează

apocalipsa.

un ucenic acneic își smulge, vesel,

ochii, cu patentul.

proletarii râd.

apoi își dau foc.

(ora 15)

sirenă.

uzina - târfă stacojie - duios trecea

vasile-și regăsește lanțurile pe

care le pierduse

cândva

iese salută portarul tușește râgâie se scarpină râde

e vesel saltă inima-n el țopăie

e ghiduș face giumbușlucuri

apoi își dă foc în stația de troleibuz